Zâmbeşte mai rău de-atât nu se poate
Iată şi paradisul pierdut În sfârşit lumea
aruncă tot ce are în plus haine idei şi/sau
sentimente Fiecare rană lasă-n urmă o ca
podoperă Restul cicatricile noastre cele de
toate zilele Nu te mai plânge atâta-n stânga
şi-n dreapta Comedia umană-i din ce în ce
mai disponibilă Ai loc de muncă şi distracţie
mai ales în timpul liber Numai să vrei şi lu
ea-i a ta
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Autor: Costel Zăgan
Biblioteca 