Proiectul Cititor de proză-Republica artelor

http://cititordeproza.ning.com/

Visit Cititor de Proză

http://www.netvibes.com/cititor-de-proza

Colecţia Cititor de Proză (online si print) : http://colectiacititordeproza.weebly.com/index.html

Programe culturale

 Programe culturale dezvoltate sub licenţa ”Republica artelor”:

 

UN PROIECT 100% NONPROFIT ȘI BAZAT PE VOLUNTARIAT 

click pe fiecare titlu!

1. Biblioteca Cititor de Proză ( 28.077 DE TEXTE ARHIVATE!)

 

2. Centrul de excelenţă în Promovarea Creativităţii Româneşti – Dublin

3. Revista ” Itaca” ( online si print )

4. Centrul de excelenţă în Promovarea Creativităţii Româneşti ”Porţile Nordului”- Baia Mare

5. Revista ” Porțile Nordului ” ( online si print )

6.  Republica artelor plastice  ( facebook)

7.  Republica muzicii ( facebook)

8. Cititor de Proză sunt şi eu!   ( facebook)

9. Revista ” Faleze de piatră ”( online)- într-o vacanță prelungită deocamdată!

10.”Frecvenţa  ”( radio, podcast)

11. Centrul de Promovare – Londra

12. 1click4drama (pagină  pe facebook dedicată teatrului)

13. Arhiva revistelor și cărților promovate 

14. Invită Avangarda: Slam Poetry Group – Poets & activism 

( facebook) 

15. Rețeaua ” Cititor de Proză ” – 1968de membri

16. Flux de știri

17. Ferestre

 

ACEST PROIECT ESTE ŞI AL DUMNEAVOASTRĂ!
PROMOVAŢI CITITOR DE PROZĂ

– REPUBLICA ARTELOR!

UN PROIECT 100% NONPROFIT ȘI BAZAT PE VOLUNTARIAT !

 

zece moduri prin care puteți promova ( ajuta) acest proiect !

1. adaugând pe blogul ( site-ul) dvs. un link catre Cititor de Proză sau una din siglele de aici:

http://cititordeprozalink.weebly.com/promovare.html

2. acordând ”Like ” și ”share ” la informațiile distribuite de proiect și pe care le găsiți în aceste pagini:

https://www.facebook.com/cititor.de.proza.republica

https://www.facebook.com/CititordeProza

3.  redistribuind  twitter-ele proiectului:

https://twitter.com/CititordeProza

4. redistribuind  știrile  proiectului din pagina sa Google+:

https://plus.google.com/u/0/106324633398726404408/posts

5. partajând ( ”share”) postările din cetate pe paginile dvs de facebook, digg, twitter, netlog, stumbleupon, delicious, myspace, pinterest și  google +

6.  recomandând proiectul și invitându-vă  prietenii  folosind  linkul următor :

http://cititordeproza.ning.com/main/invitation/new?xg_source=tab

7. publicând articole despre activitatea proiectului 

8. repostând pe alte bloguri sau rețele sociale texte citite în cetate, menționând desigur sursa  ( ”Cititor de Proză” , linkul şi numele autorului ) 

9. distribuind cele  ”zece moduri ”  folosind ”share-ul”  din josul acestei paginii

10. revenind și folosind constant aceste zece moduri !

Vă mulțumim frumos! 

11 comentarii

  1. levana · Noiembrie 22, 2013

    Prof. Mihai Batog-Bujeniţă – O punte de spirit între două ţărmuri de cultură: Bianca Marcovici

    În urmă cu vreo câţiva ani mă plimbam printre ruinele, aflate acum în proces de restaurare, rămase întru amintirea gloriei de altădată a Dresdei, un nume de referinţă pentru splendoarea apusă a Europei secolului al XIX-lea. Priveam cu interes şi cu admiraţie ce mai vedeam acum din vechea sinagogă dar şi din vechea catedrală în care a concertat inclusiv Bach.
    Două magnifice simboluri ale unor culturi plecate din acelaşi trunchi, ajunse în zona sublimului frumuseţii şi apoi spulberate de bombele unui măcel absurd. Motivele acestei barbarii sunt greu de înţeles şi chiar greu de descifrat şi acum, după mai bine de şase decenii. Să fi fost doar înverşunarea combatanţilor, sau poate doar ura ca formă de manifestare a răului, ori numai sfânta noastră invidie cea care mult prea uşor ne întunecă minţile? Cine ştie… Cert este că acele superbe simboluri avuseseră parte de glorie dar şi pătimiseră împreună ceea ce ne spune parcă mult mai multe despre adevărata noastră natură şi ne-ar arăta, poate, calea către iubire dacă am avea înţelepciune. Numai că, înţelepciunea…
    Pitită undeva într-un sertăraş al amintirilor şi aceasta ar fi avut, cred, soarta celorlalte, respectiv uitarea, dacă nu aş fi citit într-un volum de poezie al doamnei Bianca Marcovici următoarele versuri: Oraşul zdruncinat de bombe care a plătit/un preţ de nedescris/clădiri refăcute,/dar ploaia nu a putut spăla funinginea/de pe clădirile arse./Undeva o sinagogă priveşte oraşul. (Sinagoga din Dresda) Iată că, într-un fel deloc uimitor, la fel ca mine, poate chiar apropiat în timp, şi ea gândea cam la fel privind măreţele ruine ale Dresdei.
    Cum însă nici lectura volumului de poezie: Arta nudului poetic, din care am citat şi pe care Bianca Marcovici mi l-a dăruit cu o elegantă şi generoasă dedicaţie, nu este chiar o poveste obişnuită am să încerc să o descifrez, în sensurile ei tainice acelea care ţin de ceea ce numim, de regulă, căile cele nepătrunse, fiind eu un om căruia îi place să creadă într-o lume în care miracolele se arată acelora care cred în ele, cum bine spunea prietenul meu, înţeleptul doctor Schor.
    Prin urmare, arhitectul dar şi talentatul grafician Edi Matess, ieşean de origine, la fel ca şi autoarea volumului, este colaborator de mai mulţi ani la revista Asociaţiei Literare „Păstorel” şi, în acest context, avem o relaţie prietenească. Eu citisem mai multe poezii însă şi proze ale doamnei Bianca Marcovici, o prezenţă virtuală dar foarte activă în discuţiile despre poezie care se desfăşoară în cadrul întâlnirilor de la Uniunea Scriitorilor, filiala Iaşi. Aveam totuşi senzaţia că lecturile nu-mi conturau sau poate că nu puteau defini o personalitate pe care o intuiam mult mai complexă, mult mai profundă şi mai cuprinzătoare decât ceea ce întâlnisem în lecturile mele, recunosc, din varii motive, nu prea extinse.
    De ce intervine Edi Mattes în această istorie? Pentru că anual în Iaşi are loc un eveniment cultural-sportiv întitulat: „Iosif Mattes, in memoriam”. Este vorba de tatăl lui Edi sportiv de performanţă şi conducătorul Clubului de box ieşean timp de mai multe decenii. Desigur la manifestări este prezent întotdeauna şi Edi. În anul acesta el a primit volumul amintit de la Bianca Marcovici, însă eu nu eram în ţară aşa că acesta mi-a parvenit printr-un alt prieten comun fost coleg de liceu cu cei doi. Precum spuneam, necunoscutele căi se deschiseseră pentru a-mi îndeplini o dorinţă şi cred că Bianca Marcovici „a aflat” aceasta prin acel subliminal despre care vorbim mai mereu dar nu prea ştim mare lucru. Aşa se facă că, după cam două zile de la evenimentul amintit, citeam cu sufletul la gură poemele din volumul primit. Poeme pe care le cred, foarte sincer, o chintesenţă a personalităţii şi creaţiei acestei fascinante autoare.
    După o primă lectură am închis volumul şi am început să gândesc. Ceea ce citisem acum nu semăna cu aproape nimic din ce mai citisem ca poezie. Prin urmare am redeschis volumul şi am reluat lectura. De data asta cu mare atenţie, cu pauze între poeme, cu un creion alături şi cu capul plin de întrebări. Fiindcă acesta este unul din rosturile poeziei. Să ne invite la meditaţie să încercăm a găsi, dacă putem, răspunsuri la tulburătoarele interogaţii care deseori se nasc din lectură apoi să vedem ce şi cum am înţeles ce a dorit să ne transmită autorul. Mai ales când aceasta se numeşte Bianca Marcovici şi ştii că are marele talent de a lăsa în spatele textului subtile nerostiri şi incitante trimiteri spre orizonturi de cunoaştere în care ideile se interpătrund dând naştere unor texturi complicate şi nu de puţine ori înşelătoare. Nu poţi citi aceste poezii în tramvai, spre exemplu, sau în parc şi să ai pretenţia că ai înţeles mesajul. Nici nu cred că aceste poezii vor fi recitate de copilaşi în faţa musafirilor, nici la serbările de sfârşit de an şcolar şi, exclus a fi cântate la petreceri. Ele au un alt nivel, alt rost şi, de ce nu, altă chemare. Spre dezbaterea filozofică sau către un model de poetică în care să găsim mai multă înţelepciune, un model care să incite la un dialog sincer între oameni cu vederi diferite asupra lumii sau a vieţii, acel admirabil dialecticon la care ne invitau grecii din antichitate…
    Dar, mai intervine o discuţie! De ce oare: Arta nudului poetic? Destul de simplu, cred! Poezia doamnei Bianca Marcovici este lipsită de preaplinul jocului metaforelor, de exaltarea hiperbolelor, dar şi de o simbolistică excesivă. Prin urmare, fără a pierde nimic din ceea ce numim poezie, aceasta devine extrem de sinceră, profundă, cu ritmuri şi armonii interioare mai dificil de sesizat, asemănătoare întrucâtva acelor incantaţii rostite în limbajul aspru şi direct al vechilor rabini. Acela pe care noi, astăzi, chiar dacă nu-l mai înţelegem, îl simţim în străfundul fiinţei în acea zonă pe care tindem să o numim inimă dar de fapt este suflet.
    Rigoarea întregii creaţii din volum este una firească, întrutotul racordată autoarei, de profesie inginer, dar nu trebuie să ne inducă în eroare şi să o considerăm prea tehnică. Nu, are tot ce este necesar pentru a fi poezie, inclusiv mesaj, senzualitate discretă, sensibilitate, sau umor rafinat.
    Uneori versurile sunt un avertisment: Casa mea e locul unde am prins rădăcini/Un cuib de păsări definitiv/mi-e frică de spitalele anoste/acolo unde trupul omenesc devine o fabrică de produse. (Casa mea). Alteori o nostalgie amară şi cât se poate de general valabilă este cuprinsă în doar câteva cuvinte: Eu am peste douăzeci de ani de când alunec/din propria-mi viaţă precum săpunul din mână. (Oamenii mint). Găsim şi o declaraţie de „avere”, asta ca o tristă ironie a faptului că trăim într-o lume în care „a avea” pare mult mai important decât „a fi”: Nu număr banii/ci bucuriile./Averea mea sunt nepoţii/şi gândul la stabilitatea noastră/ca popor iubit de Dumneazeu/încă ales.(Averea mea, nedeclarată). Un sfat izvorât dintr-o milenară experienţă, menit să ne arate că în viaţă sunt lucruri mult mai importante decât banii, acelea care, odată pierdute, nu mai pot fi răscumpărate cu bani, oricâţi de mulţi ai avea, ci cu un preţ mult mai mare, unul care ar putea fi plătit doar prin sacrificiul unor generaţii… Şi nu putem să nu recunoaştem faptul că evreii ştiu cel mai bine ce înseamnă asta.
    Şi cu cât umor, Bianca Marcovici priveşte lumea prin prisma modei: Moda şleampătă ne-a invadat lumina/Burţile sunt expuse ca un trofeu/Pălăriile au boruri pleoştite/Buricul expus ca un diamant neşlefuit/Mă duc acasă./Am văzut destul! (Jartiere). Şi oare cui se adresează acest reproş nedeghizat: suport căldurile/suport frigul/ dar nu rezist/la cocktailul deghizării obligatorii (Diezul). Lumii, în general, sau acelora care ne silesc să purtăm tot timpul masca unui carnaval grotesc şi să ne ascundem în spatele ei omenia, bunătatea ori nevoia de comunicare sinceră?
    Dar oare este sfârşit rolul femeii cea care de-a lungul mileniilor a fost factorul de echilibru al societăţii omeneşti: Femeia slabă şi furioasă hotărăşte/Să spună lucrurilor pe nume/Tăcerea din ultimii ani/A făcut-o mai demnă/Şi-a smuls cuvintele din inimă/Şi le-a dat viaţă/Rezultatul e magic. (Insulta lunii). Într-adevăr, câtă nevoie este de acest glas puternic şi demn al femeilor din întreaga lume. Una dintre extrem de puţinele şanse de salvare! Asta pentru că şi preţul păcii este unul cumplit de scump: Preţul păcii noastre l-am plătit scump!/ Să medităm puţin/ la echivalenţe:/O viaţă contra o mie! (O viaţă contra o mie).
    Şi aş dori să închei acest parcurs voit sumar printre versurile doamnei Bianca Marcovici cu unele pe care le-aş dori citite de toţi acei cuvântători ai teatrului absurd care fac din cuvintele patrie şi patriotism un altfel de talcioc. Cum evită să mai citească româneşte/iar nepoţii nu ştiu decât cuvântul/”mămăligă”./Voi avea grijă să-mi traduc/din vreme/numele meu şi al soţului/cu litere latine/acolo/unde vom dormi/ca într-o cadă de beton prenupţial. (Aspectele mele).
    Nu cred că lectura aprofundată a acestui volum poate lăsa cititorul indiferent. Iar cea mai firească reacţie ar fi aceea de a deveni mai bun. Prin urmare, merită!

    Mihai Batog-Bujeniţă

    Publicat de Elena Toma la11/18/2013 08:43:00 PM

  2. borismarian · Noiembrie 13, 2013

    Prințul nefericit
    Prințul împlinise 25 de ani. Era academician, profesor, doctor, deținător al unui Nobel, se ocupa de arheologie modernă ( sic!). La sărbătorirea lui veniră strămoșii. El era viitorul. O broscuță pe nume Elena țopăia pe coridor, împărțind bârfe de tot felul. O urmărea Valens încercând să o strivească, dar broscuța era șireată, avea darul să se transforme în frunză, în foaie de hârtie. La ușă stăteau mândri pretorienii. Aveau limbile tăiate , să nu poată comenta. Uneori le curgea sânge din gură, ei îl ștergeau cu batiste înflorate. Un urangutan făcea poze pentru istorie. Am revăzut pozele, apăreau,ici, acolo, Faust, Mefisto. Fotografiile aveau și sonor. Se auzeau sfaturi diverse – să nu faci răul care îți trece prin minte, să nu minți când îți vine. Vorbitorii în sală nu se mai opreau, se părea că serbarea va dura multe ore. Unii dormeau, cineva leșinase, având diabet. Prințul privea, gândea. Degete – cinci, ca niște bastoane, umblă-n mine oameni fără picioare, diafani, angelici,diabolici, profani, mă trezesc, lângă mine doarme prințesa, este palidă, trăiește-ntre ore,galbene ore, glorii circulatorii. Sunt chemat peste tot, nu merg nicăieri, cineva-i Behemoth, cineva e palmier. Nu mai știu cine sunt, unii spun – Napoleon, dar pământu-i rotund, am să urc în amvon, de acolo rostesc numai vorbe duh, din vitralii roșesc Maleah, Habakukh, iar Domnul mă mustră, eu mereu fug de timp, unii cumpără lustre, alții mor , nici nu simt. Neavând ce face însăilă două scurte poeme.
    Arcașul lăcrimând?

    Primesc o cărticică din partea arcașului,
    El nu are timp, el este arcașul ,
    El este amintirea, trece ca vântul,
    Undeva, lasă o dârâ de sânge,
    Or fi florile vișinului?
    Bietul Rilke, poetul fără globule roșii.

    Ce gândește o adolescentă?

    Nu uită să mulțumească mamei, apoi,
    ștrengară privește prin gaura cheii,
    la viața din alte părți,
    Intervine și ZBURĂTORUL, hormonul
    Atotputetrnic,
    Totul rămâne în urmă,
    Iar la sfârșit, un chiot de copil
    Întrerupe idila și
    readuce Pomul Cunoașterii pe pământ.
    BORIS MARIAN

  3. Elena M · Aprilie 2, 2012

    Haladuiesc pe internet de ani de ani de zile , cautand un loc , o „Republica ” in care sa emigrez , pentru a ma putea exprima liber si fara teama de fi judecata, etichetata.Nu mi-a fost dat sa intalnesc un „edificiu” atat de bine cladit , atat de frumos si discret controlat .Sunteti minunati , se simte si se vede cat de mult suflet puneti in tot ceea ce faceti.Va multumesc ca mi-ati iesit in cale , va pretuiesc si ma voi ruga sa nu puteti fi vreodata ingenuncheati.Pur si simplu , va iubesc !

  4. Petrică Viorica · Februarie 4, 2012

    Sicere felicitări, vă doresc să aveți cât mai mulți colaboratori! Succes!

  5. dumitru k negoiţă · Ianuarie 9, 2012

    Sincer,de la fondator la întregul grup implicat şi preocupat în excelenta direcţie,FELICITĂRI ! FELICITĂRI ! FELICITĂRI !

  6. borismarian · Ianuarie 3, 2012

    felicitări

  7. Elena_55 · Ianuarie 2, 2012

    FELICITARI !!Binevenita initiativa !

  8. Mariana Vartosu · Ianuarie 2, 2012

    Excelenta initiativa! Picatura de literatura adevarata adusa prin texte poetice, prozaice, eseuri, critica este cel mai bun lucru infaptuit.

  9. PATRICIA SERBANESCU · Iunie 2, 2011

    De acord…felicitari pentru initiativa, cu totii avem de castigat, multumiri!

  10. Moi · Ianuarie 15, 2011

    Frumoasa initiativa si valoroasa . Am pus-o in vizibilitate pe grupul de intiative pentru Promovarea Romaniei.

    http://www.linkedin.com/groups?home=&gid=3542482&trk=anet_ug_hm

    http://www.promovarearomaniei.ro

  11. Ceasca de Cultura · Octombrie 13, 2010

    Buna ziua!

    Ma numesc Mircea Giosan si va supun atentiei proiectul Ceasca de Cultura .

    Ne propunem sa oferim romanilor in fiecare dimineata un calup de stiri si articole culturale, pentru a fi savurate impreuna cu o ceasca de cafea sau ceai si un croissant cu unt.

    Ce ne deosebeste de celelalte site-uri culturale?

    • Oferim articole dintr-o multitudine de domenii culturale
    • Newsletterul personalizat – primesti numai continutul din domeniile pe care le doresti
    • Oricine are sansa sa publice un articol pe teme culturale

    Proiectul se bazeaza pe doua mari componente:

    • Articole publicate de colaboratori
    • Articole pe teme culturale preluate din mass-media

    In cazul celei de-a doua categorii, ne-am bucura daca am avea sprijinul dumneavoastra. Mai exact, am avea nevoie de un accept cu privire la preluarea articolelor culturale/fotografiilor din cadrul proiectelor proiectului https://cititordeproza.wordpress.com/ .

    Preluarea articolelor s-ar face in urmatoarele conditii:

    • Mentionarea sursei si a autorului, cu link catre articolul original
    • Un banner 160×160 vizibil in toate paginile sitului cu link catre site-ul blogului
    • Mentionare cu link la categoria mass media
    • Mentionarea autorului la categoria “Autori”
    • Va putem oferi statistici cu privire la numarul vizitarilor, numarul si continutul voturilor, etc
    • Mentionarea sursei/autorului si in newsletterul trimis saptamanal cu ultimele articole aparute

    Ne-am bucura sa avem sprijinul dumneavoastra, care ar aduce un plus de profesionalism site-ului nostru.

    Pentru alte detalii va stau la dispozitie la ceascadecultura@gmail.com sau la numarul 0744 521 638.
    In speranta ca veti considera acest proiect sansa unei colaborari reciproc avantajoase, astept cu interes raspunsul dumneavoastra.

    Cu prietenie,
    Mircea Giosan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s