Eminescu şi Teleormanul


calatorii:

Eminescu şi Teleormanul – un omagiu adus “marelui

între mari”

Tudor Negoescu

Impresii si pareri personale in FORUM


De-a
lungul vremii, au apărut o seamă de cercetări istorico – literare ale
căror autori au încercat să ateste şi, totodată, să revendice legături

spirituale şi biografice ale poetului naţional cu diverse regiuni ale
ţării. (v. Eminescu şi Transilvania, Eminescu şi
Oltenia
, Eminescu şi Argeşul, Eminescu şi
Vâlcea, Eminescu şi Oraviţa etc.).

O inspirată
şi laborioasă introducere în “miracolul eminescian”, de această dată
din
perspectivă teleormăneană, reuşeşte poetul, editorul şi publicistul
Stan
V. Cristea prin studiul său monografic Eminescu şi Teleormanul

(Ed. Rocriss, Alexandria, 2004, 326 pg.+ foto).

De fapt, această lucrare se află la a doua ediţie, revăzută şi adăugită, prima
apărând în anul 2000, cu ocazia manifestărilor intitulate
Zilele
Eminescu în Teleorman”
.

Depăşind tentaţia abordării temei din perspectiva patriotismului local,
harnicul
monograf  porneşte, aidoma lui Augustin Z. N. Pop, “pe urmele lui
Eminescu”, apelând la o varietate de surse informative (mărturii
documentare, studii ale unor cunoscuţi eminescologi, manuscrise aflate

în depozitul Bibliotecii Academiei Române etc.).

Înzestrat cu entuziasmul şi acribia documentaristului de vocaţie, cercetătorul
Stan V. Cristea probează cu argumente convingătoare că preumblările şi

activităţile spirituale ale Poetului şi gazetarului (“omul deplin al
culturii româneşti” – C. Noica) s-au interferat, în timp, cu spaţiul
fizic şi cultural al Teleormanului.

Astfel,
ca primă luare de contact cu spaţiul teleormănean este invocată
călătoria pe care tânărul Eminescu a întreprins-o în zonă, în vara
anului 1867, ca sufleur şi actor în trupa de teatru a lui Iorgu
Caragiale. Episodul întâlnirii dintre Eminescu, hamal în portul
Giurgiu,
şi Iorgu Caragiale, este redat de Dimitrie Teleor în volumul
Eminescu intim
(1904) şi se bazează pe mărturiile actorului
Dimitrie Găvănescu, component al trupei lui Iorgu.  O altă întâlnire
cu
Teleormanul are loc la sfârşitul lui august 1868, pe când junele poet,

angajat ca sufleur în trupa lui Mihail Pascaly, “se întorcea cu vasul
de
pasageri pe Dunăre, din turneul întreprins în Transilvania şi Banat”.

În perioada
1868-1869, au loc
întâlniri ale lui Eminescu (îi apăruseră primele poezii în “Familia”)
cu
tineri teleormăneni prin intermediul Societăţii “Românismul” şi al
Cercului literar “Orientul”. Mai târziu,
în perioada studiilor berlineze, îi cunoaşte pe Anghel Demetriescu,
din
Alexandria şi pe medicinistul Ştefan Predescu, originar din Blejeşti.
În
calitatea sa de gazetar la “Timpul”, se împrieteneşte cu
teleormăneanul
Grigore G. Păucescu. Aprecierile acestuia despre activitatea de
gazetar
a lui Eminescu le întâlnim în prefaţa volumului
Culegere
de articole d`ale
lui M. Eminescu
publicate în Timpul în anul 1880 şi 1881

(1891). Alte personalităţi teleormănene care s-au bucurat de atenţia
gazetarului Eminescu sunt generalul George I. Manu, membru marcant al
Partidului Conservator, membru fondator al ziarului conservator
“Timpul”, “imberbul” George Secăşanu, fondatorul Societăţii
“Carpaţii”,
gazetarul de la “Poporul”
şi “Trompeta Carpaţilor”, D. N. Bassarabescu, arheologul Dimitrie
Butculescu, actorul Iuliu Lugoşianu, juristul Nicolae Furculescu,
ministrul Ioan Bălăceanu, medicul Zaharia Petrescu, cel care, împreună

cu dr. Alexandru Şuţu, l-a examinat pe Eminescu, la 20 martie 1889.
Interesantă pentru destinul poetului este concluzia raportului
medical:
“dl. Mihail Eminescu este atins de alienaţie mintală în formă de
demenţă, stare care reclamă şederea sa într-un institut”.

Stan V. Cristea notează şi câteva trimiteri la spaţiul Teleormanului, pe care
Mihai Eminescu le-a făcut în opera sa. Pentru identificare, sunt
citate
fragmente din poemele Scrisoarea a III-a, Doina şi din
culegerile de folclor ale lui Eminescu (Epşoara, Frunză
verde
de chiperi, Gurele
).

Dintre evocatorii, biografii, traducătorii, editorii, exegeţii operei
eminesciene, care au avut legături cu spaţiul teleormănean, sunt
amintiţi Dimitrie Teleor, Gala Galaction, George Burdun, I.Ol.
Ştefanovici, Dimitrie Cuclin, Traian Lăzărescu, Grigore G. Păucescu,
George Gană, Anghel Demetriescu, N.I. Apostolescu, Cezar Papacostea,
Mircea Scarlat, Ion Ungureanu, Constantin Noica, George Bălan, George
Gană, Victor Vişinescu, Ştefan Vida Marinescu etc.

Cu volumul
intitulat Eminescu şi Teleormanul, Stan V. Cristea
îmbogăţeşte “patrimoniul
Eminescu” şi aduce un omagiu poetului naţional,
“marelui
între mari”, după cum îl numise un alt teleormănean talentat,
regretatul
critic literar  Mircea Scarlat.

Autor Tudor Negoescu

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s