- Hei, tu, cel ce te caţeri pe margini de lume şi ne trimiţi lumină prin întuneric, apoi cobori prin razele tale revenind cu aceaşi putere peste vremuri, multe mii, pătrunde în noi ca să răsărim la fel ca tine, în fiecare zi. Tu, de fapt, tot urci! Noi coborâm. Prometeu nu a murit, este… [Read more…]
Inima nu face niciodată riduri. Știe să își ascundă dorul. Nu face platfus, oricât ar merge în cătarea fericirii. Inima este însă o bombă cu ceas. Ticăie echilibrul și măsoară apatia. Nu are răgaz decât atunci când își eliberează voit energia, în căldura lacrimii căzută pe obraz. Uneori mă revolt pe graba de neînțeles a… [Read more…]
Să insistăm puţin asupra expresiei rostită de nu mai are importanţă cine: “Eminescu este idiotul naţional.” Intr-adevăr, acest unghi în spaţiul spiritual cosmic, care-i Eminescu, e o povară pentru omul care cugetă doar la soarta lui jalnică, la slăbiciunea şi singurătatea lui. Totuşi, spiritual, acel om, cu sau fără voia lui, trebuie să-l poarte în conştiinţă. Nu luaţi zisa de mai sus ca… [Read more…]
Poezia lui Eminescu trebuie oferită ca pe o linguriţă cu vin: guşti, plimbi licoarea cu gândul pe flacăra necreată (care-i sufletul), după care, de ţi se cere, faci cunoscute aromele. Poate fi chiar gust acrişor sau amar. Din alt unghi privind fenomenul, mai putem spune că poezia eminesciană e soră de mister cu Maica Domnului. Si nu trebuie îmbrâncită nicidecum sub aşternutul nimănui… Până în ’89 s-a făcut gafa de… [Read more…]
Contele Bezuhov, unul din personajele lui Tolstoi, fiind în închisoare şi privind printre gratii cerul înstelat, a avut dintr-o datã o revelaţie: ”Pe cine cred ei cã au închis?” Desigur, contele era şi el unul dintre visãtorii lumii… O vreme mi-a cam fost subiect de meditaţie, întrucât, nu m-am aflat, şi nu sunt nici acum, dincolo de gratii, însã nu mã… [Read more…]
Deosebirea că femeia trebuie să-i satisfacă bărbatului şi ceva meandre în plus faţă de cele fireşti. Nu vagândiţi la prostii! Femeia, din exagerata noastră mondenitate, cu amprenta românească, în special, trebuie să-i ofere, măcar la figurat, ceea ce societatea ar trebui să-i ofere. Din această pricină războiul de cucerire a femeii este în fapt o negociere mascată; femeia nu îţi oferă doar trupul ci, printre picături, şi puţine senzaţii… [Read more…]
O femeie nu poate fi vreodatăcucerită. Oricât ai fi setos de inedit, e imposibil să stăpâneşti micuţul Paradis, pentru că are în custodie atât pomul cunoaşterii, cât şi şarpele ispititor. În plus mai este şi un portret biologic al lui Dumnezeu, despre care, evident că nu ştim cum arată la chip, dar macăr una din celulele sale trebuie să aibă structura femeii. Pare blasfemie, dar ce… [Read more…]
Pe-al nostru steag e scris unire, Unire-n cuget şi simţiri. Nu duceţi ţara la pieire, N-o despărţiţi cu uneltiri. Treziţi-vă din violenţa În care-acuma vă scăldaţi, Creşteţi copiii cu decenţă Şi fiţi acum civilizaţi. Nu duceţi viaţă de horror, Nu vă purtaţi ca-n abator. Fiţi oameni drepţi şi fiţi mai buni Şi nu uitaţi: sunteţi… [Read more…]
Inima nu face niciodată riduri. Știe să își ascundă dorul. Nu face platfus, oricât ar merge în cătarea fericirii. Inima este însă o bombă cu ceas. Ticăie echilibrul și măsoară apatia. Nu are răgaz decât atunci când își eliberează voit energia, în căldura lacrimii căzută pe obraz. Uneori mă revolt pe graba de neînțeles a… [Read more…]
Continuarea de la ” Poveste de familie “ Intră sfioasă pe uşa hanului şi o izbi un miros de mâncare, de băutură şi de atâta fum nu putea vedea nici la lungimea nasului său.Reuşi cu greu să se strecoare printre mesele aglomerate cu căni de lut şi castroane de mâncare, iar bărbaţii beţi se legănau… [Read more…]
Departe, acolo unde Fata Morgana îşi plimbă dorurile şi aleargă desculţă prin spicele de grâu, o ciutură bătrână cântă acelaşi vechi refren şi dansează cu acelaşi cavaler, Vântul. Este îmbrăcată în stropi grei pe care se străduie să îi îmbrăţişeze cât mai mult dar pierde unul câte unul pe ghizduri sau pe oglinda apei care… [Read more…]
Copilărie, carnaval (pocit de amintiri înghesuite) tras de scărţâitul unui carusel cu mârţoage şchioape înhămate la prezent iar eu monarh călare pe’o gloabă neagră cu hamuri de elastic. Tu mă’ntâmpini zâmbind fin, îţi şterpelesc sânii – două fire de păr şi îi înalţ plimbându’mă printre baloane ce pocnesc succesiv, apoi îmi despăturesc pumnul şi las… [Read more…]
Neobosit, altruist şi implicat, profesorul de limba română are o sarcină greu de dus: aceea de a-i invăţa pe elevi limba maternă, limba strămoşilor şi, în acelaşi timp, a contemporanilor. Lui i-a fost dată o dulce povară: aceea de a relua, la nesfârşit, munca de învăţare a ortografiei, punctuaţiei şi ortoepiei, a gramaticii limbii române,… [Read more…]
De multe ori m-am gândit să scriu despre acest subiect. M-am hotărât, impresionată fiind, că în ultimul timp, tot mai mulţi oameni îşi pun capăt zilelor, prin diverse metode pe care şi le aleg: spânzurare, otrăvire, aruncarea de pe terasa blocurilor cât mai înalte. Ce îi determină pe aceştia să facă acest lucru, care nu… [Read more…]
Îl chema Chibrit, elevii i-au pus porecla că semăna cu un băţ de chibrit şi avea cap asemănător cu vârful chibritului. Totdeauna se găsea un elev întârziat sau super atent care să strige în clasă, vine Chibrit şi se făcea linişte în clasă. Fiecărui profesor îi plăcea să găsească ordine în sala de clasă în… [Read more…]
- Ultima parte - - Noi considerăm că efortul depus de don` director este orientat spre binele tuturora şi credem că profesorii ar trebui să depună şi ei eforturi pe lîngă noi ceilalţi pentru ridicarea prestigiului liceului. - Cu această ocazie cerem şi noi, personalul nedidactic şi auxiliar o zi metodică, scurtarea orelor de program la… [Read more…]
În perioada 27-31 august 2010, se va desfăşura, la Constanţa, al XXXI-lea Congres al Cadrelor Didactice din România şi al Cadrelor Didactice de peste Hotare. Domnul Viorel Dolha, preşedintele Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România (AGIRo), a făcut cunoscute obiectivele congresului: 1. Organizarea sucursalelor din judeţele care nu au asociaţie cu personalitate juridică; 2. Să… [Read more…]
- Partea a IV-a - - Opreşte-te, te rog. Mă doare spatele! Şi mîinile parcă mi s-au chircit. Vremea asta mă înnebuneşte. Cine a consumat tonerul de la imprimanta mea? - Eu n-am printat decît hotărîrea instanţei de judecată…, m-a rugat fii-mea că avea treabă mare cu ea… - Eu am printat monitorul oficial că… [Read more…]
- Prima parte - Luni: ziua notelor mai bune; Marţi: ziua absenţelor mai puţine; Miercuri: ziua fără stricăciuni; Joi: ziua mîinilor întinse; Vineri: ziua curăţeniei. Asta se putea citi la avizierul prezent în cancelaria unui liceu dintr-un oraş de provincie, chiar din prima zi a semestrului II. Era luni, era ora 8 a. m. şi… [Read more…]
- Partea a III - Cea mai aşteptată zi era însă cea de joi, cînd toţi trebuia să-şi întindă mîinile, să se ajute, să domnească beatitudinea. Încă de la 8 fără un sfert: - Bună dimineată. - Bună dimineaţa. - Bună dimineaţa. ………………………….. - Uite, mi-am propus să vă ajut încă de la prima oră,… [Read more…]
- Partea a II-a - Ziua următoare a început sub auspiciul incertitudinii. A trebuit să intervină directorul să le explice profesorilor cum se va proceda cu absenţele. - Să nu aud că puneţi azi absenţe. - Chiar dacă cineva lipseşte? - Chiar dacă cineva lipseşte… verificaţi bine, întrebaţi unde este, dacă are probleme de sănătate,… [Read more…]
(Text trimis la Festivalul Internaţional “Umor la… Gura Humorului) La sfârşitul clasei a III-a, învăţătoarea i-a spus mamei că mă trece clasa, doar dacă mă mut la altă şcoală: - Cucoană, ignoranţa şi obrăznicia fiului dumitale ating culmi nebănuite! Ar fi cazul să mai vadă şi alţii cine mi-a mâncat zilele. E clar că nu… [Read more…]
Apare într-o reclamă: “Soluţia ideală De scos pete! “Uimitor! Bunicul încetişor, Se duce la magazin Şi-ntrebă discret,umil, După ce îşi procurase “Soluţii miraculoase”. -Duduie,eu nu ştiu carte Dar am auzit că scoate Pete, că urât lucesc! Oare cum s-o folosesc? Drăguţă,l-a instruit. Bunicuţu’,uluit, Pare că a priceput Şi acasă a-nceput, Să toarne pe orice pată… [Read more…]
De zgârcit a lins şi blidul Chiar dacă se săturase. Ori face economie La detergentul de vase?! Economia e bună Dar nu se spală cu rouă! Ci o dată la o lună Şi atunci, doar dacă plouă. Iar mănâncă furişat Să nu dea vreo “firmitură”. Însă, cât s-a aplecat, I-a căzut totul din mână! Era… [Read more…]
-Vali, ce vorbeşti cu şoapte?! -Sâât! vino mai într-o parte Ca mă tem,ce-i de glumit, La o taxă pe…vorbit! Taxe pe loc de parcare, Pe construcţii, pe ogoare… Dar pe oxigen când oare, Va fi o impozitare?! Am primit simbria azi, Merg taxele să-mi achit. Până seara am rămas, Doar cu-n leu mototolit. -Ţi-ai vândut… [Read more…]
Mai sus de patru, la mansardă, Printre hortenzii violete Doi guguștiuci cu firi cochete Iubirii mele-i fac de gardă. Când la fereastră dimineața O văd, ascuns dup-o tarabă, O las pustiului de treabă, Chiar dacă arde toată piața. Stau și casc gura ca un fraier, Cum în cămașa-i transparentă Printr-o mișcare indecentă Și-aruncă mâinile în… [Read more…]
Don Felipe, dragul meu Mi-ai făcut mintea careu, Lasă-mă cu epigrama Că de nu, mă duc la mama. Mi-ai făcut mintea horror, Bat la clape până mor. Mi-ai făcut mintea piftie Parcă nu ţi-aş fi soţie. Lumea s-a modernizat Tu eşti încă demodat, Vreau computer, nu fişet, Stochez date-n internet. Nu cred c-ai să delirezi… [Read more…]
Am părăsit câmpia înmiresmată, gerul mi-a redat propria înfăţişare, mă lovesc de afirmaţia mea eronată că nimic nu este şi totul pare. Mă-mpiedic de rădăcini vânjoase, o buhă-mi strigă-n urechea stângă, culeg purupura de pe cer, de pe case, şi lacrima râsului ce începe să plângă. Cuvântul fugar se strecoară cu teamă prin inima mea,… [Read more…]
Povestea ei este banală, Era venită de la munte, Avea prostie multă-n frunte Și cam fugise de la şcoală. Privind la poarta capitalei, În cap cu fiţe de mărire, Visând maşini şi strălucire, Căzu în plasa haimanalei. Parșivul o minți pe Puşa Că are casă de modele, Lumină roșie-n perdele, Iar un zdrahon păzește uşa.… [Read more…]
Rătăcesc pe trotuare prin orașul fistichiu, Am o giacă ruptă-n spate și o sticlă de rachiu, Lumea bună se ferește ca și dracu’ de tămâie, Când mă văd de ei aproape în copaci vor să se suie. Trec cucoane parvenite gâfâind de-atâta aur, Etalează fără grijă al țării furat tezaur, Domni bengoși cu multe fițe… [Read more…]
E-un ministru mediocru, L-a făcut om tata socru, Are trei maşini la scară, Un laptop şi-o secretară. Când lucrează pe afară, Pentru el, nu pentru ţară, Ia ca să-i râdă norocul, Secretara şi laptopul. E tămâie la franceză, Nu ştie deloc engleză, Prost vorbește şi-n română, Dar totuşi papă diurnă. La falsificat de acte, Expertiză… [Read more…]
Încerci să spui ceva, biberonul îţi cade din gură, reuşeşti să spui – epistemiologie, bravo! Acum eşti matur, învăţat-ai ce-i durerea omului cu păcate, ce înseamnă trecerea prin pustiu, spuse, privind ceasul său auriu, ce nu-i da pace deloc, eu trebuie să plec în Ţara de Foc peste vreo două, trei minute, mă bucur că… [Read more…]
Se risipesc în vânt ninsori de păpădie, În zori, doi greieraşi compun o melodie. Un gândăcel obez escaladează iarba, Albinele prin flori se joacă „baba oarba”. Furnica, din cais, se uită cam ursuză, Spre un bondar grăbit. Din zbor, o buburuză Pe-o frunză de trifoi se-aşază gânditoare, Îşi numără, oftând, bulinele la soare. Flori albe… [Read more…]
Cei proşti, ca vita te-nţeleg, Doar când le spui cuvântu-ntreg. Dar, când vorbeşti c-un om cu minte Pricepe-n ochi , nu din cuvinte. * Visuri spulberate * Fetiţă mică tu erai, Visai s-ajungi o fată mare. Şi ai ajuns, dar ce păcat, Nu ţi se dă nici o crezare! * Un curtezan * În laudele… [Read more…]
* Treziţi-vă români, măcar acum de ziua României. Sunt vagabondul artei mele Cu muze-n cap şi cu belele, Nu-s demodat ca Raj Kapur Dar am nădragii roşi in tur. * Ăsta-i visul meu de-aseară, Eram un nou François Villon. Eram aşa de simbolist, C-am devenit poet artist. * Am muze fine instinctiv Sunt inspirat şi… [Read more…]
Corneanu, când în căsnicie Vorbeşte cu a lui soţie, Îi spune, scumpă jumătate Şi-ntr-adevăr are dreptate. E jumătatea lui, nu zic, Chiar de lege e constrânsă. A doua jumătate însă, E-a unui vechi şi bun amic. Amice dragă ai dreptate, De-ţi iei şi tu o jumătate Nevoia ta eu o-nţeleg, Aşa se-ntâmplă-n lumea asta, Când… [Read more…]
Cred că m-a lovit damblaua, Am rănit literatura, Să vă spun care-i beleaua, Mi-am uitat în tren cultura. Scriu în general tâmpenii, Azi s-a supărat și muza, Să mă scape de vedenii, M-a lovit și mi-a spart buza. Îmi voi lua o tastatură, Ca să nu mai scriu de mână, Asta e o cotitură, Poate… [Read more…]
Constat,că pe fila mea Doar critici.Nu ar fi mai bine, Să te apuci să scrii ceva Ori inspiraţia nu-ţi vine?! Meşter doar la criticat Ca un scaiete se ţine! Mult năduf a mai vărsat… Dar mai are multe kile! Cârcotaş a fost mereu! La “disecţie nu-i greu. Dar când să scrie odat’ Tastatura s-a blocat!… [Read more…]
Prima parte a lucrării Relaţia şi structura imaginii în limba română Oricine ştie că limba unui popor este un organism viu, iar imaginea ei face parte din tezaurul său artistic, fiind o expresie de afirmare în evoluţia şi identitatea ei. Triunghiul relaţiei imaginii Emoţia –Muzele- Imaginea artistică Înăuntrul acestui triunghi, în această interdependenţă, fiecare componentă… [Read more…]
Un soare bleg își ia vacanță, E cod de ploi la noi, iubito! Lăsat-am dragostea-n restanță, La toamnă-am grilă și-am sfeclit-o! Mi-a apărut ca o speranță Și m-a pălit direct în moale, Vreau să fiu macho, cu prestanță, Să nu mai par un coate-goale. Dar tu să nu dai importanță, Eu voi pleca cu ea… [Read more…]
Omucidere prin tăcere. Tu te adresezi cuiva,el bea bere, Respectivul , respectiva nu-ţi răspund. Poţi să plângi, să urli, grunt. Să te indignezi, să întrebi, să te umileşti? NU, acesta este răspunsul din sfere cereşti. Ca şi cum adresatul a murit şi el. Doi morţi deodată, un singur şrapnel. Asta se numeşte civilizaţie. Mai bine… [Read more…]
Odată- un măgăruș a vrut să cânte și și-a ales drept idol o privighetoare și-n fiecare noapte se ducea s-asculte în crâng minunea cântătoare. și a întrebat odată un măgar mai mare cum să se-nscrie-n clasa păsării minune.. și-acesta l-a privit cu-amărăciune și l-a îndemnat să învețe întâi și cum să zboare. văzând că nu… [Read more…]
Calea dreaptă Este aceea pe care călătorul nu va strivi nici o vietate cât de mică în drumul său. .Nostalgie Numai pribegind departe de locurile natale îţi dai seama câtă frumuseţe ai lăsat în urma ta. .Armonie Armonia descurajează monotonia, adevăratul agent împotriva morţii lente. .Reciprocitate Bărbatul este jarul: femeia trece şi-i simte dogoarea care-o încinge.… [Read more…]
Cartea, lumina omului Cartea este lumina care te călăuzeşte în viaţă, dar cele mai bune cărţi au fost întregite de observaţiile cititorului .Tot despre carte Cartea este ca o vrăjitorie, ea a transformat lumea, în ea se află istoria neamului, este memoria gândurilor, care a înfierat samavolniciile şi a venerat virtuţile omeneşti cele mai înaintate. .Zâmbetul… [Read more…]
Uimirea unui beţiv la trezire Am avut un vis ciudat: Că dormeam cu Azorel. Dar ceva tot s-a-ntâmplat Că miros la fel ca el. Şi părul care-i pe mine, Seamănă cu cel de câine! Deruta beţivului Cred că azi am supărat Pe o vrăjitoare rea. Iată, că m-a transformat Într-un gândăcel ceva… C-asfel, ce-aş căta… [Read more…]
Suntem o naţiune peste care s-a prăvălit, prea brusc şi prea deplin, o năpastă care cu greu poate fi stăpânită. E o osândă grea, care cere tribut nemilos în oameni şi fapte. O osândă pe care nici nu ştim dacă timpul o va domoli, sau dimpotrivă o va aprinde şi mai şi. Multă vreme în… [Read more…]
Dacă în alte domenii de creaţie apelul la modele antice era foarte frecvent şi imitarea lor era considerată ca o premisă a reuşitei, în istoria artei romaneşti comparaţia cu acestea s-a produs cu o mare întârziere. Când ficţiunea romanescă a intrat într-o perioadă de efervescenţă exemplele oferite de poveştile orientale ca şi cele existente în… [Read more…]
Am văzut cum motivul călătoriei este de o mare importanţă în romanul antichităţii greco-latine, dar şi în cel baroc de vreme ce intriga acestor romane a fost concepută ca un voiaj. Călătoria devine cel mai adesea pretextul prezentării de experienţe a unor personaje, experienţe pe parcursul cărora un erou se poate modela, poate evolua sau… [Read more…]
In lipsa unei industrii reale, am importat si adoptat politica produselor la mina a doua, mai ieftine si mai usor de procurat. Am dobindit acest reflex si-l manifestam insistent si-n acest perimetru. Exista o vasta literatura universala, cu fel de fel de personaje si tipologii umane, de situatii de viata si de conflicte de idei.… [Read more…]
UN SEMN AL TRECERII POETULUI PRIN CETATE: ANTOLOGIA DE AUTOR Răzvan Ducan, „100. Cele mai frumoase poezii, 1”, – antologie, Editura Nico, Târgu-Mureş, 2010 Motto: „Nu port în cârcă un număr de ani, Ci port în cârcă un număr de cărţi » Răzvan Ducan Încă de la început impune respect şi sfiiciune menţiunea editorului despre… [Read more…]
Mircea Micu declara în Cuvânt înainte la „Întâmplări cu scriitori”, despre sine: „Autorul acestor rânduri şi al celor ce vor urma declară celor interesaţi, cu mâna pe inimă, că nu este afiliat la nici o grupare literară (în cazul în care ele ar exista!), deci nu este nici barbist, nici fănuşist, nici predist, nici jebelenist,… [Read more…]
COMUNICAT In perioada 19-26 iulie a.c. ansamblul folcloric Doina Clujului al Casei de cultura a municipiului Cluj-Napoca participa, cu sprijinul Primariei si Consiliului local ale municipiului Cluj-Napoca, precum si al Consiliului judetean Cluj, la cea de a IX-a editie a Festivalului international de folclor din Zamosc. http://www.youtube.com/watch?v=Q-2YRMO0QIg Situated in eastern Poland, 88 kilometers southeast from… [Read more…]
Noaptea s-a cuibărit la mine in fereastră, aducându-mi ofrandă, un cer desenat cu stele. Aerul este puţin rece si dulceag, copacii sunt împodobiţi cu flori suave. În întuneric, se disting coroanele lor albe. Am fost ravăşită, o perioadă lungă de timp iar acum,după o bătălie grea cu mine, încerc sa mă regăsesc. Mă simt ca… [Read more…]
MARIA EGIPTEANCA fragment ……………………………………………..fragment…………………………………………… Partea a cincea NEGUSTORUL INDIAN Servitorul are condiţia câinelui – e îndreptãţit prin credinţã sã sufere pentru sãnãtatea şi prosperitatea stãpânului său şi nu-i este îngãduit sã punã întrebãri care nu-i sunt acestuia pe plac. Nu este stãpân în lumea aceasta nici pe urma lãsatã pe pãmânt. Crede cã Marele Brahma i… [Read more…]
Van Gogh- între nebunie şi geniu Există prejudecata că un om normal nu poate fi geniu. Ea poate fi uşor contrazisă prin exemple precum Goethe, Newton, Pico della Mirandolla, Bach, mulţi alţii. Dar nici nebunii geniali nu lipsesc din cultura universală. A fi nebun nu este un prilej de a blama pe cineva, poate mai… [Read more…]
Michelangelo – artistul complet Italia a dat culturii universale numeroase nume de artişti, oameni ai condeiului, penelului, muzicii, sculpturii, dar trei dintre acestea străjuiesc neclintit de secole umanismul în forma sa artistică- Dante, Da Vinci, Michelangelo. Acesta din urmă a fost sculptor, pictor, arhitect, poet şi poate, nu ştim, dacă nu şi-a încercat puterile geniului… [Read more…]
Zicerile lui Henri Wald, homo loquens- 90 de ani În pleiada filosofilor români, care s-au impus în secolele XIX-XX se înscrie şi numele lui Henri Wald. Născut la 31 octombrie 1920, la Bucureşti, pe strada Olteni, în apropiere de Teatrul Baraşeum, el s-a stins din viaţă la 14 iulie 2002, după o viaţă de trudă,… [Read more…]
Pictorul Barbu Iscovescu Începuturile artei plastice româneşti, laice datează din secolul XIX, până atunci, singura formă de manifestare în acest domeniu era arta decorativă şi murală, religioasă. Printre înaintemergători se numără şi Barbu Iscovescu, născut la 24 noiembrie 1816, la Bucureşti, în apropierea actualei Căi a Moşilor( se numea altfel, dar traversa Capitala, fiind pietruită).… [Read more…]
“Nu vreau să mă-ntorc străin pe vreun nor. Nu ştiu de-s culoarea ce-ţi bântuie marea; nu înţelegi că viaţa nu e mereu un port. Nu spune că dor spumegatele ploi; sărutul dorit furtunile-adună şi tresăriri de lună cu care m-aş minţi… în trup mi se închină doar macii care-mi cresc!” Versurile aparţin delicatei poete Lelia… [Read more…]
Cui aparţine Paul Celan? Unul dintre ciclurile poematice ale lui Paul Celan poartă titlul „Niemandrose”, adică „Trandafirul nimănui”, volum apărut şi în româneşte, în 2007, la Ed. Samuel Tastet, traducerea fiind semnată de Nora Iuga. Firea tragică a poetului a purtat două amprente – autoînvinovăţirea pentru că nu a fost alături de părinţi, când aceştia… [Read more…]
Filologul român Hariton Tiktin- 160 de ani de la naştere Hariton ( Heyman) Tiktin s-a născut la 9 august 1850, într-o familie de rabini din mai multe generaţii, la Breslau ( azi, Wroclaw). La vârsta de 19 ani se stabileşte la Iaşi, începe să studieze cu asiduitate limba şi cultura română, constatând lipsa unei gramatici… [Read more…]
Romancierii s-au confruntat din totdeauna cu lupta dintre adevăr şi ficţiune. Dacă autorii clasici au preferat verosimilul chiar în pofida adevărului, în acelaşi context al epocii, dar privind lumea dintr-o altă perspectivă, foarte mulţi dintre prozatorii baroci au optat în mod programatic pentru neverosimil, nu pentru aparenţele unor mari adevăruri generate de ficţiune, înfăţişate ca… [Read more…]
Cauzele indispoziţiei pot fi de natură neurochimică sau hormonală, la alţii stresul zilnic sau evenimentele tulburătoare. Conform cercetărilor frecvenţa îmbolnivirilor cardiace sau cancerigene este de două ori mai mare în rândul oamenilor melancolici, depresivi. Ei sunt mai expuşi şi la răceală, gripă. Există medicamente, dar mulţi preferă modalităţile naturale pentru optimizarea dispoziţiilor afective. 1.Atingerea terapeutică:… [Read more…]
Înving cei care ştiu să se schimbe, spune profesorul, el îşi este părinte, el îşi este-nceputul, ca şi sfârşitul propriilor îndoieli, stingeţi chibritul, se roagă hârca din fundul peşterii, în urma noastră vin meşterii, aranjrază, decopertează, poleiesc tot ce e mucegai, scris diavolesc, sunt într-o stare minunată, strigă profesorul sub bolta renovată, durerea s-a ascuns,… [Read more…]
Proverbele precum oglinzile Trufia este ca inelul de aur pe coada unei suine. Tandreţea întăreşte sufletul, gelozia îl distruge. Mere de aur în tăvi de argint sunt cuvintele spuse la timpul potrivit. Cine nu se teme de propriul suflet, nici de Domnul nu se teme, nici de ruşine şi crimă.Conducătorii de cămile, când se rătăcesc,… [Read more…]
Bătrânul Kitai şi alte poveşti În afara lui DAO nu poţi gândi, tot ce nu poţi gândi este DAO. Nimic omenesc este DAO. Olarul face ulcele, ulcele nu-l fac pe olar. Dar omul, natura şi DAO sunt unite într-un singur tot. Întunecarea minţii nu poate fi dezvăluită. O scânteie poate provoca un incendiu, dar după… [Read more…]
Momente bucovinene Iulie 2010 Pentru cei care au citit mai puţină istorie, vom prezenta pe scurt istoricul Bucovinei ( numele provine de la buk- fag, deci Ţara Fagilor). Vechi teritoriu românesc, ca şi Basarabia, Bucovina este ocupată de imperiul habsburgis în 1775, cuprinzând localităţi mai importante ca Rădăuţi, Suceava, Câmpulung Moldovenesc, Siret, Vicovu de Sus… [Read more…]
Există o veche tradiţie în ceea ce priveşte lupul, privit cu teamă şi admiraţie de oameni. Cei care se îngrijesc de lupi sunt sub protecţia Sfântului Andrei şi, chiar dacă la bătrâneţe trupul lor este plin de cicatrici de la muşcăturile prea tari, rămâne mereu o legendă. Aşa cum Lupul Alb şi Zalmoxis se retrăgeau… [Read more…]
Încă-i mai suna în urechi acel îndemn pe care şi noaptea-l visa : „Vorgheşti omeneşti!”Niciodată n-a înţeles de ce cuvintele pe care le învăţase acasă nu erau „omeneşti”. De ce vânzătoarea de la pâine a privit-o în scârbă când a cerut: „vă rog daţi o pâni!” S-a uitat la ea aşa cum te uiţi la… [Read more…]
Modalitatea de exprimare personala, a ceea ce vad ochii tai, a ceea ce poti construi, din fiecare element si notiune, presupune sa faci baie de imaginatie si formulare, cu fiecare dintre ele, in parte.Ti-a patruns in suflet, ti-a inundat intreaga simtire, notiunea de floare, de parfum indeosebi si de culoare. Alegi un fir de crin… [Read more…]
Vă invit să faceţi parte din această selecţie. Fiecare autor va avea la dispoziţie un nr. de 15 pagini.( -,+) Voi avea nevoie de o fotografie şi un scurt CV care să nu depăşească o pagină.În caz contrar va fi respins. În funcţie de nr. de pagini puteţi trimite: 2-3-4 proze. Mulţumesc. Proiectul va fi… [Read more…]
- Nu vă supăraţi, puteţi să mă duceţi la această adresă? - Da. Cine nu ştie Biserica Sf. Gheorghe din centrul oraşului. Zilele trecute am auzit de la oameni că bătrânul preot a murit , iar cel nou va sosi după câteva zile, ce vei face până atunci? - Hangiţa mi-a dat mâncare pentru trei… [Read more…]
Am mers de mână firesc ca şi când ne cunoşteam de o viaţă, ne bucuram de zumzetul oraşului grăbit să plece la culcare. Am trecut pe lângă Casa Armatei şi ne-am hotărât să coborâm spre Grădina Cismigiului. Daniel se opreşte subit şi comandă ceva; -Floricele caramelizate vă rog! -Îţi plac?mă întreabă după ce deja punga… [Read more…]
Gândurile ei alunecau în ceaşca cu ceai aburind când simte o mână atingându-i umărul uşor. -Bună ziua ,prinţesă! Tocmai am trecut de hotarul raţiunii şi doresc să rămân pe pajiştea ochilor tăi. Ce-ţi spun formele din ceai, Pincess? Vocea lui gravă şi aerul proaspăt au făcut-o să tresară. În faţa ei sta un bărbat cârlionţat,… [Read more…]
O nouă fereastră http://cititordeproza.toateblogurile.ro/ destinată promovării creațiilor dvs în aria virtuală a blogosferei (http://toateblogurile.ro/) Vă mulțumim pentru încrederea acordată!
Destine (IV) Frusina mergea la repetiţie joia, la căminul cultural iar duminica dimineaţa se ducea la biserică. În serile când îşi termina treburile devreme şi duminică după amiaza, citea. Îşi reluase obiceiul de a împrumuta cărţi de la bibliotecă şi îi făcea mare plăcere să citească, mai ales romane de dragoste. După o săptămână, primi… [Read more…]
Ce înseamnă să fii mediocru? A fi mediocru nu înseamnă nimic. Citeam mai deunăzi un articol, în care un voinic cerea instaurarea meritocraţiei. O fi fost premiant în clasa a-ntâia, bursier Fulbright, a studiat la Yale, unde se fac chei … Yale? Nu apăr mediocritatea, dar nu dau cu piciorul în nimeni, care este semenul… [Read more…]
De multe ori îmi spuneai, mai ales în ultimul timp, că o să pleci … „Cam atît am avut de făcut pe aici, atît am putut să fac, iar acum e vremea şi pentru odihnă”. Ştiu că ţi-ar fi părut rău să pleci vara, că n-ai mai fi simţit mirosul de grîu proaspăt din hambar,… [Read more…]
Cât va mai dura până să înţelegi că iubirea noastră e lipsită de logică? Facem un cuplu grozav – o metropolă de gânduri împletite ca lianele într-o pădure luxuriantă, atât de grozavi suntem noi doi încât o lume întreagă ne urmăreşte cu ochi haini, avidă să ne strivească sub tălpi bucuriile, supărările, nemulţumirile, tot ceea… [Read more…]
Pe pernă trec valuri şi valuri, coşmaruri, în aer grifonii fac tumbe, se strâmbă, iar timpul petrece la alte petreceri şi nici nu eşti sigur c-ajungi pân-la zece, prietenii-s umbrele altor prieteni, iubitele, multe, trăiesc doar din rente, scrii versuri, un prinţ-cerşetor de atenţii, în mers te lovesc beţivanii, demenţii. Manechini, manechine, dricuri şi jeep-uri,… [Read more…]
De imagini nedefinite din plasa existenţei mă agăţ cu disperare. Întorc firul ghemului înfăşurat pe părţile rotundului şi caut să intru, în adâncul lui pentru un nou început. Din coduri bine stabilite, tot dintr-un început, caut să găsesc energii în infinitul nostru mic, pentru a răbufni cândva în raze de existenţă-lumină, în care nu există… [Read more…]
La ce spectacol grotesc împinge curiozitatea românilor! Pelerinajul prin faţa sicriului Mădălinei Manole, neîndoielnic iubită, ca artistă, de mulţi, a fost mai degrabă prilej de a întinde gâtul peste umerii doborâţi de durere ai familiei, în dorinţa de a surprinde, ca pe o ultimă amintire macabră, chipul fără viaţă, o ocazie de promenadă întunecată cu… [Read more…]
într-o toamnă sufocată de fiorul frunzelor zgribulite era în toiul unui noiembrie astenizat de omuleţii ce se roteau în cercuri concentrice cu o viteză ameţitoare până-şi pierdeau identitatea viaţa palpita ba chiar bubuia ca o inimă în sincopă iar aerul tresărea haotic sub cuvintele rostite cu emfază sau pur şi simplu şuierate printre dinţi un… [Read more…]
Femeia şi bărbatul visau că Zeul îi visa. Zeul îi visa, în timp ce cânta. Timpul s-a născut şi a căpătat nume, pe când cerul nici nu exista. Aşa credeau mayaşii. Mai greu este să te naşti în La Mancha. Calul tău poartă aripi. Fotoliul tău este calul tău. Câinii te ascultă. Oamenii beau mult… [Read more…]
Operam de ceva vreme cu subiecte si termeni incitanti; cum ne-am dori sa aiba culoarea ochilor viitorul nostru copil, ce pastram din caracterele lantului genetic si ce radiem din formula.Sa fie mai inalt sau mai scund, mai bun sau mai rau, sa semene mai mult sau mai putin cu noi, sa fie frumos ca Adonis,… [Read more…]
Una dintre personalităţile culturale care mi-au marcat copilăria şi adolescenţa a fost academicianul Alexandru Graur( Alter Braurer)( 09.07 1900-09.07 1988) . Încă mai păstrez amintirea acelui glas cu un timbru aparte, convingător, uşor şugubăţ pe care îl ascultam cu mare plăcere în emisiunile de la radio, atât de atractive. Avea pur şi simplu darul de-a… [Read more…]
Moto:,,Dacă atitudine nu e, nimic nu e.,, Apatia din viaţa lor, din casa lor era greu de îndurat. O mama, mereu dominată de perpetua stare a servituţii. Un tată agresiv şi certăreţ, cu fumurile liderului insultător şi tiranic, comanda, cerea. Un bunic…Vicenţiu, obişnuit cu aerul şi atmosfera casei, nu ripostase niciodată. Din cînd în cînd,Nora,… [Read more…]
Fiecare dintre noi ne nastem cu o oarecare structura de suflet si o personalitate bine conturata.Sint valentele cele mai importante cu care pasim mai departe de fiecare data, dupa un hop, oferit de viata sau de destin, insemnind probleme de sanatate sau concurs de imprejurari. Ne propunem de fiecare data dupa ce am parcurs un… [Read more…]
Nu există un cancer, există multe dureri, multă jale, multă dragoste de viaţă, acum mă gândesc la această floare numită Mădălina Manole, care a suferit de un cancer al sufletului.Cine s-o înţeleagă? Un prieten al meu, suferind şi cunoscându-şi sfârşitul mi-a spus că el nu se va sinucide, el nu va urma exemplul meu, care… [Read more…]
Titişor rămăsese în pragul uşii, întinzând pe mâneca hainei nasul roşu şi borcănat din care se scurgeau fără stavilă râuri şi râuri. - Mamăăăăă!… Tânguirea copilului străbate într-o fulgerare tinda scundă, pătrunde în casă, se învârteşte o vreme printre mobilele înglodate de volbura apelor, apoi iese nelămurită prin ferestrele sparte. - Mamă hăăăăăi!… Cu cât… [Read more…]
Veştile în presă provenind din China au urmat în ultimii treizeci şi ceva de ani o cale aparte. Erau mai întâi veşti venite de câteva ori pe an, care anunţau sărbătorirea zilei naţionale ori un mare congres la nivel de ţară, ori semnarea acordului bilateral anual de cooperare, unele schimburi de delegaţii la nivel foarte… [Read more…]
Ceasul măsura singur liniştea celulei într-un nesfârşit ritm al timpului. Timpul ce murea mereu şi mereu năştea alt timp. Timpul ce aduna în el secundele zălude ce nu se terminau niciodată. Îşi strângea mâinile prosteşte ca o furnică frecându-şi picioruşele firave, încercând să scape din laţul plasei de păianjen în care nimerise. Noaptea venea de… [Read more…]
Este un motto, al carui ecou, rasuna adesea in minte. Este tabla de sah ce ne surprinde cel mai ades’, in postura de pion sau de rege. Partida incepe, in tente discrete, cu unghiuri inchise si alunecari de teren. Ne mobilizam energiile, construim mental strategii si ne lansam in partida de sah. Devenim instant patinatori… [Read more…]
atitudini PERVERSITĂŢI GUVERNAMENTALE. DIN LOVITURĂ-N LOVITURĂ, ŞONTÂC-ŞONTÂC SPRE VICTORIA FINALĂ -foileton- De o bună bucată de vreme, românul nu se mai miră de nimic. Mai vulerabil ca oricând, el nu mai simte durerea, a devenit imun. Imun chiar şi la viaţă. Apatic, buimăcit de loviturile, una după alta primite, cu trup şi suflet tumefiat, perplex,… [Read more…]
“De la Eminescu orice rând, orice gând, poate ascunde o scânteie de cer!” (Mitropolitul Antonie Plămădeală În filele timpului nostru milenar, Cerul s-a deschis pe creasta augustă carpatină, rostogolind în adâncul de taină o scânteie de Luceafăr. Întreaga Vatră strămoşească cu Munţii ei semeţi, cu Apele ei brodate-n legende, cu Codrul ei verde zugrăvit în… [Read more…]
I-a fost hărăzit acestui neam românesc să dăinuie şi să înflorească în spiritualitate prin minţi luminate,prin oameni cu har şi carismă aparte. Aşa se făcu că în Bucovina, colţ mirific se născu Mihai Eminescu, cel mai mare poet al naţiei române. Aşa a fost să fie ca-n mândra Bucovină Să vină din ceruri, poruncă divină:… [Read more…]
A vorbi de Eminescu înseamnă a umple toate golurile culturii române. Ne raportăm la Lumina lui, din umbra groasă a unui zid inexpugnabil ridicat literaturii și culturii noastre de cenzura totalitară ; zid prins apoi, in vidul de cultură, dilatat înspăimântător odată deveniți liberi. Mi-ar plăcea să cred că Mihai Eminescu - Muzeul Literaturii se suprapune cu… [Read more…]
,,Cel mai notabil dintre evenimentele petrecute în satul Floreşti , com Ţânţăreni , judeţul Gorj ,ar fi vacanţa petrecută de marele poet naţional şi universal Mihai Eminescu în vara anului 1878 la invitaţia junimistului Nicolae Mandrea , ginerele lui Barbu Bălcescu. Statuia din bronz a poetului Mihai Eminescu din parcul de la Floreşti sculptată de Anton… [Read more…]
Un vânt de sare şi soare îl biciuieşte. Se plimbă gol pe malul abrupt. Vulturii dau roată, îl urmăresc, îl vânează. Inamicul este însuşi oceanul, dar este şi salvarea. Cine îi şterge orele, visele, urma vânătorilor, ridurile? Norii se depărtează imperiali, apare apatia. Dacă nu vrei, nu ai decât să nu te uiţi. Barba se… [Read more…]
Când eram adolescent era un verb la modă, un verb care de multe ori te strivea cu importanţa sa. Era un verb pe care toţi maturii îl foloseau grav, marţial, de ce să n-o spunem, de multe ori misterios. Este vorba despre verbul a şti. Eu am rămas cu deprinderea de a preţui verbul a şti, mai… [Read more…]
Casele vechi seamănă cu oamenii bătrâni- sunt pline de amintiri… . Stă întins, cu mâna lipită de corp, cealaltă a pierdut-o în primul război, cu ochii aţintiţi mari spre fereasta afundată în întunericul compact. „Hei, m-auzi?”, se aude un scâncet. Erau doi prieteni, unul avea o logodnică. Logodnica avea patrusprezece ani. Săruta ca la două… [Read more…]
Timpul aduce febra de gheaţă, de viaţă, ura se-ascunde pe unde, rachete cochete, cu plete, berete, aurul nu are valoare, sufletul nu are valoare, iar cuvintele ne găsesc oriunde. Roua, cum este ea, nouă, aşa să ne fie visele, precum caisele, curcubeul, puternic cum este Regele Leul, cerceii soarelui, îi poartă domnişoarele. Izvorul, mohorul, aducătorul… [Read more…]
al patrulea an fără vară…. e al patrulea an fără vară. mi-ai lăsat moştenire un soare la terapie intensivă şi un colaj de regrete. sunt zile în care mă simt atat de singur încat din milă, moartea îmi tine companie. în ceea ce mă priveşte să plouă tot anul. te-am ascuns în primavara din mine.… [Read more…]
plouă ca o furie o ploaie care nu mai face bine smulge clorofila din frunze răsfiră pîraiele pînă dincolo de maluri şi ne eliberează de toată truda de-o viaţă ducînd-o pe apa sîmbetei ca şi cum iadul n-ar fi aici atît de real plouă pînă în sufletele noastre scorojite muşcînd din rotula înfiptă în mîlul… [Read more…]
Ai spus Ai spus să fiu aprilie,am fost aprilie,ai spus să fiu luna mai,am fost luna mai, dar la sfârşitul lunii mai,seara, mi-ai spus, pa, iubitule, eşti prea tinerel,eu am peste douăzeci şi trebuie să mă mărit,aşa vrea mătuşa mea, care îmi este şi mamă, m-am făcut iunie de supărare, am alergat după tine prin… [Read more…]
O vară criminală ucide-n cer lăstunii, Copaci bătuți de vânturi, scheletice fantome, O lume-agonizantă cu brațele diforme, Bătrânul corb e rege pe ciutura fântânii. Lumina gâtuită mai pâlpâie difuză În fante bântuite de-angoase cenușii, Prin ceața ce se-mparte cu norii în fâșii Își caută o cale și este-așa confuză. Sinistrele cortegii înveșmântate-n friguri Ne poartă… [Read more…]
Te-ai stins!…în preajma unei dimineţi paradoxale În care vântul absentează şi razele solare Formează unghiuri fixe pe geamul casei tale În patu-ţi doar petale… Femeie sfântă!…ce umpli de cruci roşii calendare goale. Catapeteasma firii omeneşti ţi-era particulară Şi sfaturile-ţi, vorbe de ocară Sfinţind o aspiraţie creştină Într-o lume înconjurătoare atât de păgână. Ecoul ei…ecoul meu… [Read more…]
Plouă. Rădăcini de codri pavaţi menţin umiditatea Unui oraş de frunze îngropate. Nu caut nimic: doar o casă şi luciditatea Trotuarelor unei Rome antice curate. Altcineva din mine şopteşte-n limba în care a-nceput poemul Să merg înainte, să-mping apa rezultată din procesul de topire Cu mersul unui alt Iisus de la care-am moştenit pantoful În… [Read more…]
Pădurea tace-n creier ars Iar pic de rouă s-ar zări Peste al lumii colţar tras Doar o privire de-ar porni Căci multă este şi nebună Acea pădure-ntortocheată Şi mulţi au fost de i-au cântat în strună Iar toţi plecau cu ea furată Căci vicleşugul de a fi Şi-a dispărea-n vrăjitoresc, Îl deţinea pădurea fără-a şti… [Read more…]
Printre ispite şi speranţe iluzorii, visul călare pe caii somnului în ţinutul tăcerii mă înalţă peste aparenţe înşelătoare. Pornit pe drumuri cu femei necunoscute voi atinge cu gândul coapsele lor, ademenit voi lăsa libertatea furată ca într-o patimă a jocurilor de noroc. Cineva vine cu o infuzie de spaimă este întunericul nerecunoscut de lumină şi-mi… [Read more…]
Nimeni nu-şi mai asumă nimic: Responsabilităţile s-au evaporat în patru vânturi. Flutură sărăcia prin cuhnii. Dezbinarea a ajuns literă de lege, Familii risipite – care, încotro… Codrii s-au tăiat, haiduci nu mai avem În schimb s-au înmulţit ipocriţii printre betoane Îi vezi că li s-au împlântat rădăcinile adânc Nici buldozerul nu-i mai poate desţeleni. România… [Read more…]
Mă lovesc de aceleaşi păpuşi de pluş Mă lovesc de acelaşi păpuşi de pluş, Pluşul este gri, stilul e omul, omul nu are uşi, Mă lovesc de aceeaşi siguranţă de sine A omului de bine. De ce te loveşti? Întreabă un căţel Vagabondând prin Marele Bordel, Pot trăi liniştit lângă o stâncă de granit, Dar… [Read more…]
Trei surori din strada Disperării Noastre Ne privesc cu teamă sus, de la fereastră, Marile speranţe ni le-a dat Divancea, Un yankeu venise la curtea din Vrancea, Cărţile cu jungle ni le-aduce Bebi, Mohicanul ultim nu mai joacă rugby, Anna from Karenin şi cu Ivanhoe S-au pierdut în vale, a fost ceasul rău, Papillon se… [Read more…]
nu ştiu nu pot aborda ura lâncezesc în tărâmul meu doar pe menuete şi sincope nu vreau să respir alt aer nici să-mi reneg muzicalitatea urechile mele sunt surde doar la note false … mi le astup! mişcarea e dansul solo-ul e cadenţa în care poetul e singur crisparea se simte dar publicul respiră uşurat… [Read more…]
oamenii lui goya suntem noi înghesuiţi claie peste grămadă într-un abstract peisaj care pluteşte în aer precum liliecii pe bolta unei peşteri, un fel de cadavre sau monştri ai închipuirii care aspiră la imbecile iluzii de fericire, toţi înfulecă ce pot, mai ales priviri obscene de femei de lut cu sânii daţi în mugure,… [Read more…]
Ma uit peste steasina casei, simt miros de lemn ars, de taciune, stau singur in linistea de cavou, iar frunze alearga sprintare, nebune… aud in butoiul din spate, cum rar mai atarna vreu-n strop. sperand sa trezeasca la realitate, pe cainele mort… vad pe dealuri cum iele s-aduna, si-ncep rotocoale, satanice dansuri… si tia,… [Read more…]
Nu mă mai pândesc frumoasele străzii când trec pe sub ferestre, să mă aştepte sub teiul înflorit pe o bancă unde azi odihnesc. Toate-s plecate, au luat timpul cu ele spaţiul e gol, florile ofilite, pustiul întins. Au mai rămas câteva amintiri să întâmpin toamna cum se cuvine, strâng avutul acasă. Ploile-s lungi, nopţile în… [Read more…]
în peisajul hibernal alb până în măduvi sunt orbul care îşi urmează destinul cu ochii legaţi doar simt … vântul pictează natura săracă-n culori în tonuri negre – maron făcând lumină din umbre inspir … paşii duşi de spulberări în răsăritul născut din râul luptând cu spume să iasă din chinga de gheaţă mă lasă… [Read more…]
dacă gândurile s-ar spune în vorbe deosebit de clare cu câte o culoare de-aş putea să-ţi pictez gesturile de mi-ai dărui surâsul din iubire cu o privire de înger zâmbetul tău mi-ar însori inima fântâna mea de dragoste s-ar umple aş scoate în fiecare zi numai atât cât să-ţi satur foamea mi-aş topi sufletul în… [Read more…]
Poate că aerul nu mai miroase a crini sau lăcrămioare, poate că timpul a aruncat parfumul acesta dulceag odată cu iubirea noastră. Laptele însă are acelaşi gust de iarbă verde. Doar ochii albaştri mă mai fascinează asemeni cerului după ploaie. Visând la stele mai fură timp şi-l mărunţesc în dinţii secundelor albe precum laptele, amărui… [Read more…]
Din tot ce am, nimic nu-mi aparţine, doar viaţa! Am adus atâta iubire în ea, încât devenită pictoriţă, am pictat în fiecare zi, câte un poem mut dar atât de viu! Aici, în vârful degetelor, se află totul şi mâinile îmi pun truda în oglindă. Viaţa mea, o galerie cu tablouri vii, poeme mute de… [Read more…]
de pildă joi cocoţată pe Venus te bigudasei cu tunete în aşteptarea sclipirii de cârmaci (menită regăsirii unicului tău neuron blond compatibil cu realitatea) ţi-ai fi dorit fireşte râzgâiată să păşunezi candidă pe Calea Victoriei sub felinarele portocalii poate chiar corn în corn cu boii autoînhămaţi la căruţa cu ciolane încă o dată şi… [Read more…]
Dacă-mi plimb gândurile prin cer nu-mi pune cod de bare pe ideile nude Lasă-le-n dantela lor de-nsingurări să se vândă zăpezii Priveşte fluturii cum zboară după dezmăţ în limbi diferite pentru aceleaşi îngenuncheri Până la urmă timpul ne-adună aceeaşi sare pe umeri aceeaşi cruce ne este ancoră în fântână aceleaşi icoane ascunse sub prund rămân… [Read more…]
Ţi s-a oprit inima şi nu vroiai să-mi spui în care colţ sufletul mai pâlpâia acolo pe trotuar într-un loc nesigur unde ai trimis câinele şi bastonul Te-au atacat florile de cireş inundaţii fără fereşti idolul tău trăia în gheare mă plimb cu gândurile tale printre refuzuri încleştate vise lipsite de adăposturi dorinţa aleargă fără… [Read more…]
Încerc să dorm, gândurile Ca valurile în jurul farului nemişcat Lovesc cu aceleaşi întrebări- De ce nu ne putem iubi? De ce nu ne putem ierta? De ce ne minţim pe noi înşine? Cineva stinge lumina orbitoare. Se face ziuă. Soarele nu pune întrebări. Fiecare merge la treburile sale. Iar eu nu voi dormi nicicând,… [Read more…]
Sa indraznesc sa rup tacerea, sa spun ceea ce imi este interzis sa spun, sa fac ceea ce nu-mi este ingaduit sa fac, sa rup toate barierele ce-mi sunt puse in cale chiar de Creatorul lumii? E o intrebare ce imi rasuna prin golul mintii ca un ecou. Si totusi, indraznesc… As vrea sa spun… [Read more…]
Inca de la inceputul aparitiei erei oamenilor, au existat fiinte cu chip uman care se dandeau drept un om de rand, dar adevarata lor natura era tradata atunci cand incepeau sa ucida. Vampirii, se autointituleaza „martorii incontestabili ai timpului” si de cele mai multe ori, ei afirma ca sunt „istoria vie” a umanitatii. Desigur, cand crimele… [Read more…]
Animalele sunt fara indoiala cele mai nobile, gratioase si frumoase creaturi care au existat vreodata pe Pamant… caii sunt animale calme, docile, puternice, curajoase, hotarate si putini sunt aceia care vad acest lucru in aceste fiinte ce traiesc pe langa noi. Acum milioane de ani, cand oamenii au vazut aceste creaturi atat de frumoase sau… [Read more…]
Ma scutur de praf,de zile cu ploi De anii ce-au trecut,de cuvantul “noi” Inchid ochii si zambesc visatoare Iar aripile-mi frante nu mai vor sa zboare. Si cu-un ultim gand,ma prabusesc din nou Durerea e plumb peste sufletul meu, Mintea-mi alearga,rapid si mereu, Aud glasul tau…lin ca un ecou. Amagitoare-i speranta,atunci cand nu pot uita… [Read more…]
Tu esti frumusetea ce se naste din simbioza atrocitatilor,esti viata care se trage din moarte si neputinta de a ma mantui. Tu esti dragostea mea invrajbita in ura si rusine, falsul din spatele crudului adevar al tristetii. Te chem in tacerea mea,iar tu nu ma auzi in surzenia zgomotului tau. Sufar violenta inocenta a tacerii… [Read more…]
“Eva nu ted a batuta! Vei reusi!” -Nu! Nu vreau sa inving pe nimeni si nimic! DAca el chiar m-a iubit isi va aduce aminte de mine. -Dar Eva! El nu te cunoaste! Si chiar daca o va face, nu se va intampla din prima. Intelege Eva! Tu practice ceri imposibilul. Daca ai fit u… [Read more…]
Ploua….sufletul mi`e pustiu Vad zambete`n juru`mi Iar eu nu pot sa fiu Cum eram alta data Un suflet viu. Viata mi`e sumbra iarasi De umbra inchistata A muntilor stancosi Ce ne inspira atata Amar impetuos. Autor Stefanel Elena Mihaela
Jumatatea de adevar te incurca mai rau decit jumatatea de minciuna. Dar din dar se face rar (varianta originala). Problema e sa-ti amintesti cite ceva si cind iti scrii memoriile. Cu cit vehicolul e mai mare, IQ-ul soferului scade proportional (statistica). Fiecare gisca maninca boabele care-i plac, nu pe cele care-i trebuie (Nae Cernaianu). Ideologia… [Read more…]
Pentru Stela Onisei putea să fie marţi sau luni sau miercuri, îi era totuna. Dar nu duminică, fiindcă duminica se uita toată ziua la televizor. Că era vineri era că aşa a fost să fie, a început să măture prin bucătărie, să schimbe apa în acvariul unde au rămas doi peşti. Restul au murit. O… [Read more…]
29/07/2010
0