Prefață la Ciorile albe, de Fănuș Băileșteanu


Viorel Ploeșteanu

coperta-i-ciorile-albe

         În urmă cu vreo trei ani, tânărul Viorel Ploeşteanu debuta cu o nuvelă mai amplă, Ploaia, apreciată de mulţi oameni de condei, printre care, în primul rând, maestrul prozei româneşti actuale, academicianul Fănuş Neagu, care o şi prezenta.

Acum, cu experienţa dobândită – şi ceva pe deasupra, în privinţa compoziţiei – individualizării personajelor şi nu mai puţin în privinţa stilului (mai poetic la început, realist „actual” şi chiar dur în cele din urmă), autorul vine în faţa cititorilor cu un mic, dar dens roman, care, spre deosebire de prima carte – unde „ploaia” se mişca de la Oborul bucureştean în satul teleormănean, sau/şi invers – este eminamente citadin.

Primele trei personaje (generice) ale cărţii sunt: Toamna (anotimpul melancoliei şi al amintirilor, al disputei dintre Ideal şi Realitate – de fapt tema centrală a cărţii!); un copac secular, Platanus Acerifolia, care-i umbreşte şi ocroteşte pe vieţuitorii bipezi; şi Blocul…

Vezi articol original 1.556 de cuvinte mai mult

Anunțuri