Undeva se vede o lumină


Niciun bolnav nu rămâne singur,
îngerul obişnuit cu suferinţele omeneşti
e la fiecare fereastră, priveşte
şi flutură din aripi.
Patul alb se acoperă de linişte,
pereţii respiră chipurile dragi.
Sufletul răspunde ca un ecou
din învolburatele mări interioare,
corabia căută un ţărm
undeva se vede o lumină

 Autor: Nicolae Valareanu Sârbu