Suntem nişte cioturi de lemn


suntem nişte cioturi de lemn

de care iepurii se ciocnesc şi-şi frâng gâtul

ne ascundem de timp care tace din când în când

dar tinerii vin şi îl împing

tot mai în faţă fără considerente

n-am înţeles niciodată câştigul lor

te ascunzi din calea timpului

celule de supravieţuire în rezonanţă

remarci seninul cerului lor

în vorbe şi în imagini care te urmează

degeaba te regăseşti în mâhnirea altora

locul tău se reduce la tăcere

respiră fără prea mult zgomot

mişcă-te lipsit de ajutoare

vorbeşte cerând să fii ascultat

doar din când în când

 Autor: Deac Suzana