Parfum de mărţişor


Parfum de mărţişor

Pe-un raft aceeaşi dulce amintire
un bucheţel în porţelan sculptat
din haina primăverii două fire
ce-mi primenesc sufletul îngheţat.

Mi se-nnăspriseră oasele-n trup
şi mi-era dor, mi-era atât de dor,
de mugurii verzi ce pe ram se-ntrup
şi de parfumul cald de Mărţişor.

Să mă îmbrac în floarea de cireş
când scutură pe jos alte ninsori
şi să mă scald în raza de la şes
când mă trezesc primenită în zori.

Să iau la pas alei ce îşi întind
nuanţa primăverii lângă tiv
în părul despletit cochet să-mi prind
mănunchi fragil de brânduşe oliv.

La braţul tău fălos să mă strecor
sub bolta cu alai de vrabiori
în visele de-o zi să mă-nfasor
tu să mă-nalţi uşor de subsuori.

Să adormim apoi ca pruncii-n leagăn
când se aştern tăceri peste genune
nopţii să-i respirăm izul de reavăn
când luna începe povestea a-şi spune.

01-03-2015

 Autor: Rygett