MĂRTIŞOARE DE SUFLET VERS…. VERSURI DE VOLUMUL ” VERSURI DIN EXILUL SUFLETULUI „


ŞI M-AM ÎNDRĂGOSTIT DE PRIMĂVARĂ..

Şi stăteam într-o zi aşa la o cafea..
Pe o terasă în oraşul cel elegant şi vechi
Şi îmi fumam dintr-o ţigară amintiri trecute
Cu melancolie multă şi căzut pe gânduri..
Şi era încă frig afară în lumea mea de singuratic
Şi era cam ger la mine în suflet şi în gânduri
Şi crivăţ de iarnă lung, metalic şuiera.
Când am simţit deodată în nări parfum de fluturi
Şi un cântec de flori de măr într-o sublimă vrajă
Mi-a îmbrăţişat privirea şi mintea cea împrăştiată..

S-a aşezat suavă delicată şi cuminte
pe un scaun direct în faţa mea ..
Şi era atât de tânără şi de naivă..
Şi era atât de uşoară şi de trasparentă
Şi parcă nici nu respira …
Avea privirea albastră şi senină
Că cerul dimineţii cea virgină
Iar genele lungi de fir de iarbă verde
Aruncătura ochiului spre mine
Misterioasă rău îi mai făcea..
Avea zâmbet timid şi dulce parcă
Şi totuşi zâmbea cu senzuală provocare…
Tot ce trimitea cu fiinţa ei spre mine
Era parcă instict pur şi sălbatic
Străina asta ireală era acum în mine
Dorinţă ,pasiune , strigăt şi chemare..

Nu a spus o vorbă şi nu s-a prezentat
Dar am ştiut în mine adânc , imediat..
Că m-am îndrăgostit de primăvară
Era o nebunie de trăire şi fiori
era lumina pură era infint ,culoare
Şi aş fi dat şi veri şi toamne şi ierni cu toate
Să fi rămas o întreagă viaţă lângă ea..
Să îi simt pe trup şi pe faţă părul ei lung
de flori şi fluturi şi păsări călătoare ..
Şi respiraţia de briză albastră de ocean şi mari
Să îi simt mereu când ne sărutăm cu buze
Sărutul albastru de infinit marin cu gust
De scoici virgine şi nisip alb de fin şi zare..

Şi din dragostea noastră infinit de mare
Să ne împrăştiem în lume copii frumoşi
Cu râsete de muguri de copaci şi sfinte lăcrămioare
Şi paruri lungi de flori şi fluturi şi păsări călătoare..
Căci m-am îndrăgostit de primăvară..
Şi aş vrea să îi rămân o veşnicie şi încă o zi
Amant secret fidel şi tandru cu suflet de copil..

 Autor: Laura Schussmann