Martie, a revenit


Norii străvezii
Încălzesc cu flamura lor
Inima albastră a Dunării.
Munţii Măcinului,
Susţinătorii cerului
Veghează drumul unei căruţe.
Păsările exersează
Un alb intermezzo,
În pădurea verde,
Pe scoarţa de plop;
Toc…toc…toc…
Trupurile noastre încă tremură
Sub mantia
Vântului de martie,
Abia revenit.

 Autor: CONSTANŢA ABĂLAŞEI