joint, raţiune şi putere- fragment


Fără nicio remuşcare Elia trase trei focuri. Miu00adhnea îi smulse pistolul din mână. Nu-i venea să creadă că experimentul

s-ar fi putut termina tragic.

– Eşti periculoasă! Ai auzit vreodată de suflet? Cu siguranţă că nu. Ai să mori singură, ca un monstru. Eşti de nepătruns, acolo în sufletul ăla cât un bob de piper. Curios este faptul că mai repede ajunge un bărbat între picioarele tale, decât în bobul ăla de piu00adper.

– Mă plictiseşti, scuteşte-mă! Nimic din ce mi-ai spus, nu mă interesează. Între picioarele mele ajung doar bărbaţii pe

care-i aleg eu. Tu ai ratat şansa asta.

Mihnea izbucni într-un râs zgomotos, batjocou00adritor.

– Ha! Ce te face să crezi că îmi doresc o puriu00adsancă? Oricând vreau, am sub mine femei mult mai tinere şi mai frumoase decât tine.

– Bine, noapte bună!

O urmări cu privirea până intră în curte. Se aprou00adpie de gardul înalt al clădirii. În scurt timp, zări aprinzându-se lumina la etajul unu, aripa din dreu00adapta. Ferestrele erau înalte, elegante, asemenea cau00adselor boiereşti din perioada inter-belică. Îi văzu siu00adlueta conturându-se în lumina difuză din cameră. Rămase cu ochii aţintiţi pe trupul peru00adfect al Eliei care trăsese draperiile subţiri, dar care nu ascundeau formele delicate ale femeii. Mihnea se lipi de gard privind răvăşit spre geamul ei. Înmărmuri când auzi câteva acorduri din Careless Whisper, în varianta cântată la saxofon, acorduri venite chiar dinspre lou00adcul urmărit de el. Femeia asta avea ceva special.

Saxofonul vibra, parcă urlând o durere mocnită, strânsă acolo de o veşnicie. Şi-ar fi dorit să fie lângă ea, să preia acea durere, să o strângă în braţe şi să fie a lui. Simţea că dincolo de cau00adracterul aspru, se afla o femeie deosebită.

 Autor: Claudia Minela