JERTFA POETULUI SANHERIB


”Sorbind ne-ngăduitul amar gust de lumină,
cu spin de cui mi-e scrisul pe lut, la Eufrat.
Dacă-ţi respir văzduhul, cât îţi mai eşti regină?
Ca-n gemă, duh şi chipul cu stih ţi le-am săpat.

Ninlil, şoptiri de trestii cucutelor din strună…
Cum doare-n verde cerul pe iazul meu de scrib!
Şi totuşi sunt ca stupul ce-ntregul rai ţi-adună.
Mai drag ca veşnicia, au nu ţi-e Sanherib?

Dă-mi mâna să-ţi fiu templu, cum n-a avut Sumerul,
În diamant fântâna am limpezit, să-ţi scot
adâncul psalm de jertfă, că azi ţi-s palmierul
ce-mbrăţişând apusu-i e ardere de tot.”

Dar unde sunt Regina şi focul din lăută?
La Eufrat, prin umbre cei doi se mai sărută…

 Autor: Dumitru Ichim