EU ŞI LUMEA


EU ŞI LUMEA

Înfiorată

mă pierd în lume:

toate scăldate în soare

şi renăscute îmi par

când le privesc

Toate par să mă vadă

şi să mă simtă

cu ochiul lor ceresc

  • Să ne amestecăm lumile

    să le facem să râdă –

    doar avem acelaşi ochi –

    să ne amestecăm lumile:

    eu să devin plantă

    şi planta – om

    O pasăre să-mi încerce

    rezistenţa tulpinii

    venind din zbor

    un copil să-mi culeagă

    floarea şi spinii

    să pot să mor

    Dar nimeni nu m-aude –

    fiecare cu lumea lui –

    nimeni nu mă cheamă

    nimeni nu râde

    Plantele au acuma

    un verde mai închis

    oamenii au uitat

    că avem toţi acelaşi ochi,

    aceeaşi lume cu râsete,

    aceeaşi dorinţă de a fi

    plantă cu aripi

    Ei merg

    preocupaţi şi grăbiţi

    să adune toate grijile

    toate spaimele acestui secol

    să nu cumva să dispară de pe Pământ

    Dacă se vor naşte din nou

    şi vor fi fericiţi?…

    4. V. 1999

    MOI ET LE MONDE

    Je me perds au monde en frémissant:

    toutes les choses sont ensoleillées

    et il me semble qu’elles renaissent

    quand je les regarde

    Elles semblent me voir et me sentir

    avec leur oeil céleste

    – Qu’on mu00e8le nos mondes,

    qu’on les fasse rire,

    qu’on les regarde

    avec l’unique oeil!

    Qu’on mu00e8le nos mondes:

    je deviendrais plante

    et la plante, femme;

    un oiseau essayerait

    la résistence de la tige

    en venant de son vol,

    un enfant cueillirait

    la fleur et les épines

    pour que je puisse mourir

    Mais personne ne m’entend –

    chacun avec son monde –

    personne ne m’appelle,

    personne ne rit

    Les plantes ont maintenant

    un vert plus foncé,

    les gens ont oublié

    que nous avons tous le mu00eame oeil,

    le mu00eame monde avec rires,

    le mu00eame désir d’u00eatre plante avec ailes

    Ils vont –

    préocupés et pressés –

    pour rassembler tous les soucis,

    toutes les épouvantes de ce siu00e8cle

    pour que ceux-lă ne disparaissent pas

    de la planu00e8te

    Si naissent-ils de nouveau

    et seront-ils heureux?…

 Autor: Olga Alexandra Diaconu