ECOURI DIN UCRAINA


-/

In octombrie 2007,mergand in vizita la rudele si prietenii mei din Cernauti/Ucraina am daruit cateva exemlare de din cartea STRYVOJENY ZORI de Iarema Bairak pseudonimul literar al tatalui meu,Hariton Borodai,unor institutii si personalitati culturale.In cursul unei discutii cu ziaristul Mekola Maksimetzy ,membru al Uniunii nationale a ziaristilor din Ucraina,am aflat de existenta ziarului PODOLYANYN tiparita din decembrie 1992 in orasul Kamenetz Podolsk .Intreband daca este vorba despre accelasi ziar la care a lucrat ca redactor tatal meu in perioada 1942-1944,prietenul meu mi-a propus sa ma duca cu autoturismul sau in localitate.La redactie am fost intampinati de intregul colectiv caruia am daruit cateva exemplare din volumul mentionat,care au starnit un interes deosebit.Urmarea acestui fapt a fost aparitia articolului „VID „PODOLYANENA”DO „PODOLYANENA”in nr.43/26.X.2007,sub semnatura cercetatorului istoric Oleg Budzei.
Pe o intreaga pagina de ziar este prezentata biografia poetului, o selectie de 6 poezii si 6 fotografii din care doua inedite.In partea introductiva,autorul articolului mentioneaza:”Ostap Borodai-Sandru a povestit despre soarta tragica a tatalui sau.In timp ce povestea,m-am gandit ca televiziunea noastra ar putea face un adevarat teleserial ucrain ean,avand ca baza aceasta povestire”.
Intre timp,saptamanalul cernautean „VA-BANK”publica in 25 octombrie 2007 un substantial articol „SCIASLEVEI BUTE SERED VAS”de Mekola Maksimetzy,in care prezinta pe larg viata si opera lui Hariton Borodai cat si vizita pe care am facut-o in „orasul legendelor,ilustrat cu fotografii.
O mare si placuta surpriza imi va fi rezervata cu cateva zile inaintea lansarii cartii pe data de 29 noiembrie 2007 in elegantul Centru cultural si de informatii al Ucrainei in Romania, cand am primit prin posta o scrisoare expediata de Dl.Vasily Gorbatiuc,scriitor si director al Muzeului literaturii din regiunea Hmelnitky,Ucraina. (Deoarece scrisoarea contine unele aspecte noi,esentiale privind biografia si opera literara a autorului care vor interesa,desigur, cititorii cartii,redam mai jos continutul acesteia.Redactia):
Buna ziua,stimate Domnule Ostap !
Cu emotie si bucurie am luat in mana cartea tatalui Dumneavoastra,Hariton Borodai (Iarema Bairak )”Stryvojeny zori”-una din cartile pe care le-ati daruit redactiei ziarului „Podolyanyn”si pe care eu,prin intermediul istoricului Oleg Budzei,am obtinut-o de la redactorul sef.
Cautarea acestei carti,mai bine spus a operei lui Iarema Bairak si a amanuntelor vietii sale-in special-a celor privitoare la moartea sa tragica,a durat cativa ani. Si iata,sfarsitul neasteptat dar incununat de rezultate ale acestor cautari s-a datorat
sosirii Dv.,Domnule Ostap,in Kaminetz Podolsk.
Dar ma voi intoarce la inceputurile acestei povesti.Ma numesc Vasily Gorbatiuc si sunt directorul Muzeului literaturii din regiunea Hmelnitzki,membru alUniunii nationale a scriitorilor din Ucraina.Total intamplator am primit o pagina din revista literarculturala a Uniunii scriitorilor din Romania NAS HOLOS din august 1990.Era dedicata poetului Iarema Bairak.Deoarece in anul respectiv,2005,eu incepeam activitatea la muzeu,interesul pentru acel poet necunoscut a crescut enorm.Ma atragea nu numai biografia sa neobisnuita,dar si opera sa cu adevarat artistica.am dorit sa aflu mai multe lucruri despre acel scriitor ,sa-l popularizez in randurile concetatenilor din Podolia ,sa-l introduc in fondurile si expozitia muzeului.Am scris o scrisoare pe adresa redactiei din Bucuresti.Aveam putine sperante ca adresa mai eras actuala si,intradevar, nu am primit raspunsul asteptat.Intre timp am inceput cercetarile mele personale.In primul rand m-am decis sa m a adresez concetatenilor lui Hariton Borodai -celor din zona Poltavei.Am publicat in ZORIA POLTAVSCENE un mic material despre el impreuna cu cateva poezii.Sperantele mele s-au implinit.Dupa o scurta perioada,gazeta a tiparit scrisoarea unei cititoare in care aceasta a povestit despre locul de nastere al lui Hariton Borodai, precizand si anul nasterii(nu coincide cu cel indicat de Dv,)De asemeni,cititoarea mentionata a facut cunoscut faptul ca in Bairak si in Dikanka mai sunt in viata doua surori:Natalia si Galina (careia i-a dedicat poezia”VOLOSKE”-Albastrele).Va trimit copiile acestor publicatii.

Din initiativa mea,in acelasi ziar,a fost publicata si povestirea'”Zoik sered noci”(Tipat in miez de noapte”).Cu tot regretul,nu pot gasi acest ziar ca sa fac o copie.
In afara de aceasta,in colectia ziarului PODOLYANYN din anii 1942-1943,am gasit publicate multe materiale sub diferite pseudonime:Iaarema Bairak,Ia.B.,Iarema B., si altele)Este vorba de recenzii teatrale,informatii,adnotari,articole despre prestigiosi scriitori ucraineni(Lesia Ukrainka) cat si povestiri si poezii.Desigur,Hariton Borodai raspundea de sectia arta si cultura.Toate poeziile descoperite de mine erau incluse in volumul”STRYVOJENY ZORI”. Poezia”MOIA VIRA”am gasit-o in jurnalul pentru tineret”DOROHA”care era editat in Lvov(numarul din martie1944). In timpul cercetarii efectuate,am dat de numele lui Hariton Borodai si in proceseleverbale ale interogatoriilor fostilor salariati ai ziarului PODOLYANYN pe care,dupa „eliberare”organele ,represive ale URSS i-au cercetat pentru activitatea depusa la ziar.
Membrii redactiei faceau parte din categoria acelora care propagau ideile infiintarii statului ucrainean,activau in Organizatia Nationalistilor Ucraineni sub conducerea lui Andrei Melnik ,iar pe teritoriul Ucrainei se aflau sub comanda lui Oleg Olyjeci. Hariton Borodai era mentionat ca unul din cei mai proeminenti activisti ai renasterii ucrainismului „nationalist”.Hotararea de a parasi teritoriul care avea sa se gaseasca sub noua asuprire sovietica,era justa.Altfel el ar fi nimerit cu certitudine in spatele sarmei ghimpate a lagarelor de concentrare.Pe mine m-au interesat,in mod deosebit,imprejurarile mortii lui Hariton Borodai.Imediat dupa clarificare ,intentionam sa. public intr-un tiraj masiv un material despre poet insotit de opera sa. In acest scop am progrmt si o caltorie la Berehomet.
Sosirea Dv.,domnule Ostap,cele povestite de Dv.despre tatal Dv.si moartea sa tragica,au lamurit problemele neclare.Cu permisiunea Dv. eu voi folosi elementele(aspectele)mentionate de Dv.in pregatirea unui astfel de material. Cititorii din Ucraina trebuie sa afle despre viata si opera scriitorului Iarema Bairak.
In deosebi in tinuturile Podoliei,Bucovinei si Poltavei.
Datorita materialelor publicate de mine in tinutul sau,a crescut interesul fata de Iarema Bairak.Intentionez sa plec in satul Bairak,raionul Dikanka ca sa povestesc despre Hariton Borodai,fiul acelui tinut,despre opera sa.Dupa parerea mea ar fi bine ca in micul sau sat,sa patrunda si cartea poetului.Exemplarul „meu”vreau sa-l las muzeului nostru.Din aceasta cauza,va adresez rugamintea sa-mi expediati macar un e
xemplar din cartea lui Iarema Bairak. Cred ca ar fi mai bine daca ati putea vizita personal tinutul tatalui Dv.Dar in aceasta problema,nu cunosc posibilitatile Dv.
Va trimit cateva copii ale unor pagini din PODOLYANYN.
Va doresc,stimate domnule Ostap,sanatate si numai bine.
Cu stima,
Vasily Gorbatiuk
Director al Muzeului literaturii din regiunea Hmelnitki „

Aceasta scrisoare,cat si djsutiile telefonice care au urmat,m-au determinat sa donez muzeului intreaga mapa arhivistica pe care o posedam referitoare la tatal meu,avand ferma convingere ca intreaga sa viata si opera literara va fi cercetata si redata poporului din mijlocul caruia provenea si pe care il iubea cu ardoare.
Hotararea fiind luata,am pornit impreuna cu sotia,la drum.La destinatie ne-am bucurat de o primire calda si prieteneasca din partea intregului colectiv al muzeului.
A fost organizata o prezentare a cartii,ocazie cu care am predat Dlui V.Gorbatiuk cateva exemplare din cartea tatalui meu,insotite de mapa arhivistica.La invitatia gazdei,am participat impreuna la o emisiune culturala in direct,transmisa de
televiziunea locala.,avand ca tema viata si opera lui Iarema Bairak.
Reintorsi la muzeu,discutia noastra a mai durat o buna bucata de vreme,impartasindune planurile si asteptarile noastre,am facut fotografii cu intregul colectiv in minunata gradina cu flori a muzeului.
Inaintea plecarii noastre,ospitaliera gazda ne-a daruit un exemplar al revistei BEREZILY ,nr.4-5/2008 care contine un documentat articol VIATA SI TRAGEDIA LUI IAREMA BAIRAK,semnat de noul meu prieten.
S-a scurs destul timpde la efectuarea calatoriei si iata- o surpriza! Pe 8 ianuarie a.c. am primit un telefon neasteptat si emotionant.La capatul opus al firului-Vasily Gorbatiuk.Cu voce tremuranda , mi-a comunicat faptul ca vorbeste din casa matusii Galina,sora cea mai mica a tatalui meu care traieste in Dikanka impreuna cu fiul ei,careia i-a dedicat poezia VOLOSKE( Albastrele) pe cand era inchisa intr-un lagar de munca german.
Cand i-am auzit pentru prima data glasul stins,am realizat ca aceasta convorbire telefonica a fost posibila dupa scurgerea a 67 de ani -o viata de om-fapt care m-a determinat sa exclam cu sinceritate:”Doamne,ai facut o minune!”
Prin memoriemi-au trecut versurile;
„Ce sa-ti spun eu vesel tie,
Ce sa-ti fac ca sa zambesti?
Vom culege in campie,
Din nou florile ceresti.”
(I.B.”Voloske”-Albastrele)
Oare vom reusi noi,candva,sa culegem impreuna albastrele ca sa indeplinesc promisiunea tatalui meu care a plecat, prea devreme, printre stele ? Numai Cel De Sus stie ! * N.A.

Publicat in NAS HOLOS,nr.175/ianuarie,2009

*N.A.Si s-a facut vrerea Celui De Sus !In toamna anului 2009,dupa ce am strabatut cu automobilul peste 1500 km.,ajuns in Dikanka,i-am sarutat cu evlavie mana matusii Galina si i-am privit ochii.Erau albastri-culoarea florilor preferate.

Matusa Natalia inconjurata de copii si nepoti.

 Autor: Ostap B0rodai-Sandru

Anunțuri