DUMITRU CONSTANTIN DULCAN – Viaţa noastră pe pământ este doar o mică parte din ceea ce avem de trăit


> Este medic neurolog şi
> psihiatru, cercetător în domeniul
> conştiinţei, o fire curioasă şi temerară, ce
> a îndrăznit să caute răspunsuri despre om în
> teritorii ale cunoaşterii
> încă neexplorate.
>Distinse cu premii şi declarate
> bestsellers, cărţile domniei sale au
> schimbat viziunea ştiută despre univers, punând
> pe gânduri o întreagă comunitate ştiinţifică. Cea
> mai recentă apariţie, Mintea de dincolo,
> nu e doar rodul unor lecturi extrem de vaste, ci şi
> expresia unei inteligenţe ieşite din
> comun, ce a reuşit performanţa
> absolut originală de a pune cap la cap
> concluziile fizicii cuantice, ale
> psihologiei transpersonale şi ale ştiinţelor
> neurocognitive, cu experienţele religioase şi ale
> morţii clinice, pentr a ne oferi o descriere cât
> mai aproape de realitate
> a lumii de dincolo. Un demers
> impresionant, ce reafirmă originea noastră
> divină şi importanţa de a trăi după legi spirituale.
>Moartea clinică este o trecere între două lumi

>- Domnule Constantin Dulcan, tocmai
> a ieşit de sub tipar cartea dvs. cea mai
> recentă, care adună şi sintetizează
> studii şi mărturii ale
>
> experienţei morţii clinice. De ce aţi ales
> tocmai acest subiect? Poate experienţa
> morţii clinice să dezlege unele
> mistere ale existenţei umane?
>- Nimic din ce am scris până acum
> n-a fost preu00admeditat. M-a mobilizat de
> fiecare dată curiozitatea de a
> şti ce este dincolo de noi. Aş putea
> spune că, scriind, mi-am răspuns singur la
> multe întrebări. Am scris întâi
> Inteligenţa materiei, pentru că am vrut să argumentez ştiinţific
> intuiţia că în spatele tuturor lucrurilor se
> află o Raţiune Universală care ordonează şi cooru00addou00adnează
> totul. Şi că această Raţiune e Dumu00adnezeu. Dacă
> Dumu00adnezeu există, atunci şi noi, oau00admenii,
> trebuie să avem un sens. Cea de-a doua
> carte, În căutarea sensului pieru00adu00addut, a
> fost motivată de faptul că lumea actuală se
> înscrie din punct de
> vedere moral pe o curbă desu00adcenu00addentă.
> Am pierdut legătura cu Sursa şi am
> uitat de ce sunu00adtem aici. Singuri, fără o
> busolă spiu00adrituală, am aluu00adnecat în
> marele impas moral, sou00adcial
> şi economic în care ne aflăm.
> Acum, ceea ce am încercat în
> cartea „Minu00adu00adtea de dincolo” a
> fost să arăt că experienţa morţii cliu00adu00adnice
> vine să susţină cu argumente clare
> originea noasu00adu00adtră spiu00adrituală, idee pentru care
> pledează descou00adpeu00adririle fizicii cuantice, religiile,
> psihologia transu00adperu00adsonală,
> ştiinţele
> neurocognitive şi nu numai acestea. Toate
> sursele discutate ne spun că viaţa
> noastră pe pământ e doar o mică parte din,
> ceea ce avem de trăit, o lecţie pe care treu00adbuie să ne-o
> însuşim pentru evoluţia
> noastră spirituală. Scriind această
> carte, simt că am înu00adcheiat un ciclu fundamental
> al adevărului desu00adpre noi. Suntem şi materie,
> suntem şi spirit, a reu00adduce existenţa lumii doar
> la di-mensiunea ei fiu00adzică înseamnă a ne
> întemeia viaţa pe un adeu00advăr incomplet.
>- Ce înseamnă concret, din punct
> de veu00addeu00adre meu00addical, moartea clinică?
> Oferind autografe pe Inteligenţa
> materiei – Moartea clinică
> este acea experienţă în urma cău00adreia
> individul traversează toate etapele morţii
> biou00adlou00adgice, dar nu definitiv, fiindcă e reu00adsuscitat,
> readus la viau00adţă spontan sau prin interu00advenţie
> medicală, iar funcu00adţiile sale vitale sunt
> reluate. Ce trăiesc aceste persoane în
> timpul morţii clinice e însă
> tulburător. Studiul expeu00adrienu00adu00adţelor de moarte
> clinică demonstrează că exisu00adtă un tipar
> comun la toată lumea,
> indiu00adfeu00adrent de rasă, origine sau moment al istoriei.
>- Sunt cunoscute cazurile celor care s-au reîntors la viaţă
> şi au avut, în timpul morţii clinice, o seamă de revelaţii. Ce
>văd de fapt aceste persoane?

>- La început,
> chiar în momentul morţii, subiecţii sunt
> confuzi, nu
> înţeleg ce li se întâmplă. Durerea, în
> cazul
> celor foarte bolnavi, încetează brusc.
> Apoi conu00adştiu00adentizează că au murit
> şi încep
> să-şi vadă din afara lor corpul bolnav, rănit sau
> abandonat. Se miră că nu pot fi văzuţi
> şi nu pot fi auziţi de
> nimeni; sunt uimiţi să-i audă pe cei din jur
> că-I
> declară morţi. Decoru00adpou00adrau00adlizaţi, îşi
> caută
> rudele, vor să le îmbrăţişeze, dar mâu00adna
> lor trece prin corpul acestora fără să
> fie peru00adcepută.
>
> Înu00adtr-un caz citat de Kenneth Ring, un soldat
> american muu00adtilat în războiul din
> Vietnam
> şi-a văzut corpul de deau00adsupra sa. A
> văzut elicopterul american care l-a
> transu00adu00adu00adportat la spital şi, spune el,
> m-am înu00adtrebat unde sunt dus şi
> am zburat după el. Cei mai
> mulţiindivizi voru00adbesc apoi de imaginea unui tunel, prin
> care sunt obliu00adu00adgaţi să treacă,
> singuri sau însoţiţi
>
> de ghizi – rude deu00adceu00addate sau
> îngeri. Este trecerea dintre două lumi,
> din luu00admea noastră fizică în
> lumea
> spiritelor, în lumea de dinu00adcolo.
>
>
>
> – În cele mai multe cazuri, indivizii se
> întâlnesc cu o Fiinţă de Lumină. Este
> chiar Dumnezeu?
> Dincolo
> de
>
> tunel, toţi martorii acestor experienţe văd
> o lumină vie, de o strălucire foarte
> intensă, care nu orbeşte
> totuşi.
> E o lumină feerică, învăluitoare şi calu00addă,
>
> ce oferă mângâiere şi bucurie. Cei care au
> trăit aceste experienţe spun că este
> Fiinţa Supremă, Iisus, Buddha sau
> Allah, în funcţie de apartenenţa
>
> religioasă a fiecăruia. O entitate pe care
> o descriu mai degrabă ca pe o impresie
> trăită, decât ca pe o figură
> concretă. Se şi spune că Dumnezeu este aşa cum
> şi-l imaginează fiecare dintre noi, dar în
> realitate nu este ca în niciuna din
> închipuirile noastre. Aşa
> cum mărturisesc cei care au experimentat
> moartea clinică, Dumnezeu îi întâmu00adpină cu o
> iubire copleşitoare, o pace profundă şi
> o stare de
> beatitudine despre care toţi spun că nu au
> mai trăit-o niciodată. Nici urmă de Dumnezeul
> dur,
>
> ameninţător şi acuzator, cum e descris
> tradiţional, si care în plus ne va
> supune la Judecata de Apoi.
>
>
>
> – Există şi în mărturiile acestor
> oameni un soi de judecată. Este filmul
>
> vieţii pe care îl văd cei ajunşi în faţa
> Fiinţei de Lumină, un film panoramic
> cu amău00adnunu00adte în detaliu. Aceasta
> este, cred, expresia Judecăţii
> DePe Urmă,
> cu care ne-au obişnuit religiile. Nu ne
> judecă nimeni, ne judecăm
> singuri, fiindcă, văzând acest film, trău00adim, în
> toată cruzimea sa, efectul
> acţiunilor noastre asuu00adpra altora.
> Dannion Brinkley, un caz celebru de moaru00adte
> clinică, mercenar angajat în
> armată, mărtuu00adriu00adseşte
> că a simţit durerea provocată de gloanţele
> trase pe front în soldaţii armatei
> inamice, dar şi durerea şi disperarea
> copiilor, mamelor
> şi soţiilor celor ucişi în timpul
> misiunilor
> lui. A mărturisit că a simţit
> inclusiv durerea propriului câine, pe
> care îl lovea, enervat că îi roade covorul.
> La filmul vieţii nu eşti, deci, un simplu
> spectator,
> ci trăieşti aievea durerea şi tristeţea
> pe care le-ai produs altora, dar şi bucuria
> şi recuu00adnoştinţa celor pe care i-ai ajutat
> sau i-ai
> iubit.
>Există, deci, o plată în
> ceruri a tuturor faptelor noastre?
>- Nu Dumnezeu ne pedepseşte, ne
> peu00addepsim
> singuri, aici, pe pământ. Există o
> lege cosmică,
> după care tot ce facem altora se reu00adpercutează
> asupra noastră, mai devreme sau mai
> târziu, prin boală, necazuri şi
> nefericire. Iadul e mai degrabă o stare de
> spirit,
> o stare a conştiinţei noastre încărcate de rele.
> Toţi ceru00adcetătorii acestor fenomene afirmă cu
>conu00advinu00adgere că nu există dincolo o
> pedeapsă divină fără sfârşit, pentru
> nimeni.
>
> – Să revenim la experienţa
> propriu-zisă a morţii clinice. Ce se întâmplă
> mai departe?După
> ce filmul vieţii îi face să înţeleagă
> unde au greşit şi unde au procedat
> corect, celor aflaţi în moarte clinică li se arată
> o bau00adrieră, o
>
> punte sau un râu, şi li se interzice să
> treau00adcă. E semnul distinctiv dintre cele
> două lumi. Nu este
> încă timpul
> e ceea ce aud cei mai mulţi dintre ei.
> Altora li se spune, într-o formă sau alta,
> Du-te înapoi şi spune lumii ce ai
> văzut.
>
> Toţi cei care au trecut prin aşa ceu00adva
> spun deschis că nu mai au niciun fel de
> frică faţă de moarte. Pentru cei
> care trăiesc acesu00adte experienţe e atât
> de covârşitor, încât rău00admân conu00adştiu00adenţi
> şi după aceea de existenţa unei
> dimensiuni spiu00adrituale în univers,
> dedicânu00addu-se, pe mai departe, unei vieţi
> spirituale sau unei vieţi puse în slujba
> binelui.
>
>
>
> Nu creierul generează
> conştiinţa, ci conştiinţa are în primire
>
> un creier de care se foloseşte
>- Domnule
> Dulcan , vă provoc să disu00adcuu00adtăm
> şi din punct de vedere
> ştiinţific. Cum se împacă toate aceste
> descoperiri cu formaţia dvs. de
> medic neurolog?
>- Tocmai pentru
> că sunt medic neurolog şi am
> stuu00addiat creierul pot să afirm cu tărie
> că mintea omenească nu se reduce
> la reacţiile biochimice care au loc în creu00adier.
> S-au făcut măsurători ale
> momentului în care sunt activate
> diferite arii din creier şi ele demonstrează că aceste
> activări preced cu
> câteva miimi de secundă conu00adştientizarea
> lor. Cu alte cuvinte, decizia
> de execuu00adtare a unei mişcări pare a fi
> luată
> înainte de a fi inforu00admat creierul. Şi atunci, dacă
> iniţiativa creierului preu00adcede,
> oau00adrecum, voinţa
> noastră de a acţiona, ne
> întreu00adbăm fiu00adresc: gândim sau
> suntem gândiţi? Nu avem încă o teorie
> coerentă referitoare la conştiinţă. Experienţa
> morţii clinice pledează
> pentru independenţa conştiinţei
> faţă de creier. Nu creierul generează
> conştiinţa, aşa cum încă se crede la
> modul general, ci conştiinţa are în
> primire un creier, de care se foloseşte de-a
> lungul unei vieţi ca de un instrument de lucru
> pentru a se
> informa, a experimenta şi a
> evolua.
>
>
>
> – S-a imputat acestor viziuni
> avute în timpul morţii
> clinice că ar fi
>
> rodul anestezicelor sub care se află
> majoritatea
> pacienţilor.-Da,
> s-a adus argumentul că ar putea fi
> halucinaţii sau expresia unui creier în
> suferinţă, că ar fi rezultatu ischemiei sau al unor
> crize epileptice.
> Sunt doctor neurolog şi pot aduce
> oricând argumente medicale împotriva acestor
> ipoteze. Despre efectul anestezicului nu poate
> fi vorba, căci sunt şi mulţi oameni care
> au avut aceste experienţe spontan, fără
> nicio influenţă
> chimică. Apoi, există oameni care şi-au
> dezvoltat cau00adpau00adcitatea de a
> călători extracorporal, ei sunt cât
> se poau00adte de lucizi şi de sănătoşi,
> iar mărturiile lor se mulea
ză perfect pe

> viziunile celor care au trăit o
> moarte clinică. Nu e vorba de nicio
> influenţă exterioară. Epur şi simu00adplu o altă
> stare a creierului, pe care,
> vrea nu vrea, ştiu00adinţa va trebui să o
> accepte.
>Există studii făcute pe sute de oameni, de
> vârstă, sex, religie şi provenienţă
> difeu00adrite. Viziunile lor sunt asemănătoare,
> fie că e vorba de Sfânta Tereza deAvila, de Platon sau

de persoane din zilele noastre.
>Aduce studiul morţii clinice argumente
> concrete în favoarea realităţii lumii de dincolo?
>-Unul din cele mai puternice argumente este
> faptul că în timpul morţii clinice,
> nevăzătorii din naştere văd priu00adma oară
> ce se întâmplă în jur. Ei văd cu
> ochii
> spiriu00adtului, ai corpului de energie. Este o dovadă
> că nu avem doar corp
> fizic, ci şi corp subtil, care este însoţit
> de o conu00adştiinţă detaşată de creierul nostru
> anatomic şi care are o altă percepţie
> asupra timpului şi a spaţiului.
> Exu00adpeu00adu00adrienţa este a acestei
> conştiinţe, nu a creierului. Veu00adderea se face
> într-un unghi de 360 de grade şi
> poate exu00adplora instantaneu la
>
> orice distanţă. Această vedere pau00adnoramică
> apare nu numai la cei care au o moarte
> cliu00adnică, ci şi în stările de extaz
> mistic sau în experienţa unor maeştri
> spirituali ai
> Orientului. Un creier trauu00admau00adtizat poate
> genera, desigur, şi halucinaţii, dar ele n-au
> coerenţă, n-au logică. Tot ceea ce se petrece
> în
> expeu00adrienţa morţii clinice are o coerenţă, un
> sens moral, o filosofie profundă, cu
> referire la viaţa
> persoanei imu00adpliu00adcate. În urma
> lor, învăţăm
> întotdeauna o lecţie. Un
> alt argument extrem de important
> este memoria
> noasu00adtră de dincolo. Filmul retrospectiv al
> vieţii, care li se prezintă tuturor celor care ajung
> dincolo, demonsu00adtreau00adză
> că nimic nu se uită din ceea ce am trăit aici. Se
> reţin şi cele mai mici amău00adnunu00adte, pe
> care credeam că le-am
> uitat de mult, pe care şi le amintesc
> chiar şi inu00addiu00advizii bolnavi de Alzheiu00admer.
> În timpul vieţii noasu00adtre, nu
> meu00admoria
> se pierde, ci insu00adtruu00admentul de redare,
> neu00aduronul se au00adtrou00adfiază. Meu00admoria
> rău00admâu00adne în câmpul conştiinţei,
> care se exu00adtinu00adde dincolo de noi în
> acelaşi timp cu matricea corpului nostru
> subtil.
>
> Argumente există cu duu00adiumul, dar prou00adbabil
> cele mai puternice sunt mărturiile celor
> reu00adîntorşi la viaţă.
>
>
>
> – Din toate cazurile
> pe care le-aţi întâlnit şi stuu00addiat, care
> vi se pare cel mai
> spectaculos? –
> Cred că cel mai imu00adpresionant este
> cazul Anitei Moorjani, pe care l-a şi
> relatat într-o carte autobiou00adgrafică. Era de
> patru ani bolnavă de canu00adcer
> limfatic când,
> inu00adtrată în comă profundă, terminală, începe
> să
> perceapă lumea dincolo de limitele
> obişnuite. Deşi are ochii închişi,
> fiindcă e supusă
> reanimării, îl veu00adde pe fratele său în
> aviu00adonul cu care venea
>
>
> din India la Hong Kong , pentru a fi
> prezent la ultimele sale clipe de viaţă.
> Aude discuţiile între medici şi soţul
> său, deşi ele aveau loc pe un
> coridor îndepărtat. Şi nu doar că îi
> aude şi vede, dar
> le aude şi gândurile. Se eliberează
> din trupul fizic şi constată, cu uimire,
> că poate fi în mai multe locuri în
> acelaşi timp. Vede toate maneu00advrele de reanimare pecare le
> fac medicii,
> înţelege disperarea soţului şi ar vrea
> să-i spună fratelui să nu se grăbească,
> fiindcă nu va muri până nu va veni. Însă nimeni
> nu o aude. Duu00adpă o vreme,
> ataşamentul ei faţă
> de oameni se esu00adtomu00adpează şi intră
> într-o lume miu00adnunată, guvernată de
> bucurie şi de iubire neconu00addiu00adţionată. Îşi
> revede tatăl, care murise cu
> zece ani înau00adinte, cu care stă de vorbă şi
> care o anunţă că nu a veu00adnit încă
> timpul să rău00admână acolo. Îşi vede filmul
> vieţii şi înţelege misiu00adunea pentru care a sosit pe
> pământ şi ceea ce mai are de
> făcut pentru a o împlini. Nu se bucuu00adră
> la gândul revenirii în corpul bolnav, dar
> înu00adţelege
>
> că trebuie să se întoarcă să transmită lumii un
> mesaj.
>
> La ieşirea din comă, le zâmbeşte medicilor
> şi le spune că a fost vindecată şi va
> trăi. Nimeni n-o
> ia în serios. Şi totuşi, pesu00adte câteva
> zile, la analizele efecu00adtuate, medicii
> constau00adtă semne
> certe de vindecare. Însă Anita
> Moorjani a mai spus ceva în cartea ei
> auu00adtobiografică,
> şi anume că, în spaţiul de dincolo,
> în timpul filmului panoramic, i s-au revelat şi
> vieţile pe care le-a avut
> până atunci.
>
>
>
> Suntem cu adevărat
>
> „lumină din Lumină”
>
>
>
> – Atingeţi o chestiune extrem de
> controversată, tema reîntrupării, respinsă,
> de
> religia creştină. Avem motive să credem
> în aşa ceva?
>
>
>
> – Ideea reîntrupării
> e motiv de mare controversă între
> creştini
> şi susţiu00adnău00adtorii ei. Există însă
> argumente
> ce ţin de imu00adpresia fiecăruia dinu00adtre noi,
> de acel
> sentiment de déjă vu pe care îl avem, uneu00adori,
> când întâlnim o anuu00admită persoană. Din
> nou, mărturiile oamenilor sunt cele care ar
> trebui să ne
> pună cel mai tare pe gânduri.
> Cerceu00adtău00adtoau00adrea Sandra
> Anne Tayu00adlor aduce în disu00adcuu00adţie un caz
> foarte inu00adteu00adreu00adsant, al unui
> tânăr au00adrab, care s-a născut în munţi,
> în
> Liban, şi care nu şi-a părăsit casa până
> la 20 de ani. S-a întâmplat să fie dus
> ocazional
> într-o altă lou00adcalitate, la sute de km
> distanţă,
> pe care a recunoscut-o imediat ca fiind cea în
> care a trăit anterior. Ba mai
> mult, dintr-un imu00adpuls, a mers
> direct la casa în
> care se născuse, i-a idenu00adtificat pe nume
> pe cei care o lou00adcuiau, le-a arătat
> lou00adcul în care şi-a amintit că a ascuns
> nişte bani şi i-a găsit. Familia
> resu00adpectivă
> era atunci înu00adtr-un proces
> de
> stau00adbiu00adlire a unui hotar între pău00admânturi.
> El şi-a au00adminu00adtit unde era veu00adchiul
> hotar. A fost atât de conu00advinu00adgător,
> încât şi justiţia i-a acceptat măru00adturia. Se
> născuse în acelaşi anotimp în
> care, în urmă cu 20 de ani, veu00adchea
> persoană fusese ucisă. Reînu00adcaru00adnarea lui
> a fost, deci, imediată. Mai
> e şi cazul lui Rand Jamesu00adton Shields,
> care în timu00adpul unei morţi cliu00adniu00adce retrăieşte
> 68 de evenimente din
> vieţile anterioare. A reţinut locul unde a
> trăit şi cine a fost. A făcut 8 vizite
> în acel oraş, a inventariat 114
> dovezi care atestau acea viaţă şi a
> recunoscut
> 35 de clădiri. Cazul lui e ceu00adleu00adbru şi
> e studiat de dr. Jim
> B.Tucker, la
> secţia de medicină psihiu00adau00adtrică din
> Universitatea Statului Virginia .
>
> Dar detaliul care naşte cele mai multe întrebări
> e chiar cazul Anitei Moorjani.
> Acolo, sus, Cineva i-a spus să stea liniştită, că
> va fi vinu00addecată
> şi i-a arătat şi celelalte vieţi pe
> care le-a avut. Dacă ştiinţa a putut
> confirma
> vindecarea ei miraculoasă, anunţată în
> lumea de dincolo, de ce n-am crede
> şi în celelalt
e lucruri vău00adzute de ea

> acolo?
> Este o întrebare ce nu poate fi evitată.
>
>
> – Suntem, deci,
> nemuritori? Murim, dar contiu00adnuăm să trău00adim sub
> altă formă ?
>
>
>
> – Continuăm să
> trău00adim în corpul subtil, care e format din
> luu00admină de înaltă frecu00advenu00adţă. Cei care
> au vău00adzut coru00adpul subtil, ceea ce nuu00admim
> în
> mod tradiu00adţiou00adnal suflet, în
> timpul experienţelor extrau00adcoru00adporale,
> l-au descris ca
> fiind format din milioane de puncu00adte
> luu00adminoase. Dacă în ceea ce priveşte
> trupul nosu00adtru s-a spus că
> pău00adu00admânt
> suntem şi în pău00admânt ne vom înu00adtoaru00adce,
> în ceea ce
>
> priu00adveşu00adte sufletul, lumină suntem şi
> în Lumină ne vom întoarce. Sunu00adtem
> cu adevărat lumină din
> Lumină. E valabil şi dacă
> exu00adtrau00adpolăm
> la nivel macro. Universul, spune David Bohm,
> este o hologramă gigantică. Între lumea de aici
> şi lumea de dincolo e doar o diferenţă
> de frecu00advenţă.
>
> Ceea ce nu vedem nu înseamnă că nu există.
> De
> pilu00addă, noi percepem sunetele a căror frecvenţă
> se siu00adtuează între 16.000 şi 20.000 Hz. Liliacul
> emite şi reu00adcepu00adtează ultrasunete cu
> frecvenţa
> până la 150.000 Hz. Iar delu00adfinii
> comunică pe frecvenţe situate peste
> 150.000 Hz. La fel şi cu lumina. Sub un
> anumit prag al frecvenţei, lumina se condensează
> în
> materie fizică, iar deasupra acestuia,
> lumina devine energie invizibilă. Suntem
> aici, pe pământ, limitaţi de zidul unei
> frecu00advenu00adţe care ne obturează vederea.
>
> Însă Dumnezeu, în mău00adriu00adnimia Lui, ne-a
> aşezat într-o
> fereastră cosmică, din cau00adre putem vedea
> universul,
> din care ni se oferă desu00adchiu00adu00addeu00adrea.
>
>
>
> – Vreţi să spuneţi că Îl putem
> cunoaşte pe Dumu00adnezeu pentru că El
> Însuşi vrea să fie
> cunoscut?
>Universul nu face
> lucruri gratuite. În vremurile noasu00adtre au
> explodat o serie de preocupări ştiinţifice
> care
> nu fac decât să confirme această
> dimensiune spiu00adriu00adtuală a universului, să
> demonstreze că
> istoria uniu00adveru00adsului şi a omului
> e scrisă de
> aceeaşi mână, că om şi univers au
> aceeaşi origine spirituală.
>
> Experienţa morţii cliu00adnice a fost un mare dar pe
> care Dumnezeu ni l-a dat, penu00adtru a ne
> îndemna să schimbăm drumul greşit pe
> care am mers până acum şi să ne însuşim
> lecţia cuu00adnoaşu00adterii şi a iubirii, care e
> adevăratul sens al vieţii. Avem o singură
> şansă de ieşire din criza în care
> înu00adtreau00adga omenire este implicată:
> să optăm pentru o adevărată reu00adnaştere
> spirituală.
> Cu alte cuvinte, să trăim în
> armou00adnie cu Dumnezeu, cu noi înşine, cu
> semenii şi cu natuu00adra. Nu întâmplător, Iisus a spus: Eu
> sunt Calea, Adeu00advău00adrul şi
> Viaţa. Ni s-a arătat Adevărul, ni
> s-a arătat Cau00adlea, e rândul nostru să
> răspundem
> chemău00adrii Lui.
>
>
>
>
>
>
>

 Autor: Ionel Mony Constantin