Despre viaţa ca spam sau cum doriţi dvs. (1)


Se dedicătuturor celor ce mi-au scris,

zi de zi, în ultimii 15 ani

o listă foarteeee lungă…

Ce aproape vă simt

şi cât de mult vă iubesc dragilor

cu toate că nu vă cunosc

dar cum altfel?! …mai ales pe dvs.

stimată doamnă/dommnişoară

ştiţi, ieri v-am zărit id-ul pe facebook

strălucind ca un blitz peste o mare de like-uri

aveaţi aerul unui copil răsfăţat

…sau poate doar mi s-a părut

si ce nume exotic, ce nume frumos aveţi

cu el odată aţi fi putut culca la pământ o pădure-ntreagă

ca-n depărtatata Tunguskă

cine nu v-ar fi urmat atunci şi cu ochii închişi

când eram cu toţii rebeli

la auzul unui singur cuvânt

tremuram ca plopii de şoaptecu noaptea pe noi

şi dintre toţi cea mai sensibilă rămâneaea

de frică nici nu ştiam cum să-i mai vorbim

trupul ei transparent şi lichid ca apa

din nimicexploda ca dinamita la soare

eu abia de mă puteam abţine să nu ţâp de fericire

zburam amândoi oriunde

cine de-acolo s-ar fi întors pradă şi viu înapoi?!

…oh! cât de greu îmi estesă ascund

încă şi-acum

viaţa de viaţă

s-o ascund!

Nu, nu! nu vă gândiţi

stimată doamnă/dommnişoară

cărţile în sine n-au nicio vină

în ţara asta fiecare s-a hrănit flămând şi a crescut sărac

-mărturia cea mai grea vine întotdeauna la urmă-

: cu tot ce s-a ivit

acum e târziu

şi-n ani regretele şi-au mai pierdut din poezie

noi n-am citit când trebuia

literatură bună!

de aceea şi oftez de fiecare dată citindu-vă email-ul:

How do you do, my love?

u2018′Vă mulţumesc frumos!-răspund în gând

cutremurat ca un poet citit

: azi sunt puţin mai bine!”

Stimată doamnă/dommnişoară,

atâta duioşie cum e cu putinţă?!

de atâţia anivă ascult uimit

…fancy a cuppa, my angel?

şi eu încă, încă, nu vă pot răspunde!

@ din seria ”Voinicul în piele de javră

 Autor: Emanuel Pope