Caligrafia Scrierii la Claviatura de Calculator


Caligrafia Scrierii la Claviatura de Calculator

În sala de clasă nu mai vorbea nimeni. Toate privirile erau aţintite asupra monitoarelor de calculator pe măsură ce detalii noi erau furnizate asupra exerciţiului alocat acelei ore de curs. Profesoara se plimba atentă printre bănci şi urmărea modalitatea în care elevii reuşeau să facă faţă provocării. Tema era simplă şi consta în copierea unui text afişat în partea superioară a ecranului fiind măsurat timpul necesar desfăşurării acestei acţiuni şi contorizat numărul de erori de dactilografiere. Exista şi o limită a duratei testului, ce nu trebuia să depăşească un sfert de oră.

Fragmentul de text era preluat dintr-o carte de literatură solicitând la maximum folosirea semnelor de punctuaţie şi aranjarea ordonată a propoziţiilor, frazelor şi paragrafelor. Exprimarea elaborată punea în dificultate pe elevi, obişnuiţi să comunice în propoziţii eliptice de subiect şi predicat pe reţelele sociale. Profesoara ştia acest lucru, de aceea, privea efortul depus în soluţionarea unei situaţii ieşite din comun pentru participanţi.

– Este mult prea dificil să ne încadrăm în timp, spuse Oana, una dintre cele mai bune eleve la învăţătură.

– Nimeni nu ne-a învăţat să scriem repede şi corect la calculator, protestă Călin, cel mai bun la matematică. Am deprins şi noi cum ne-am priceput această manieră de comunicare, continuă el în timp ce bătea la două degete cuvintele pe care le întâlnea în text.

Profesoara zâmbi şi răspunse:

– În primii ani de şcoală se învaţă scrierea de mână a alfabetului şi nu este simplu pentru nişte copii aflaţi la o vârstă fragedă să ţină creionul în mână şi să execute acele mişcări complexe de reprezentare a literelor. Cu toate acestea, continuă ea, prin efort şi străduinţă, acest impediment este depăşit şi după un an de zile scrierea devine cursivă.

– Da, dar scrierea la calculator este cu totul altceva, spuse Mihai, un băiat înalt, cu ochi căprui, de obicei timid, dar devenit brusc îndrăzneţ în acea ocazie. Niciodată nu stau să mă gândesc prea mult la cum scriu când folosesc tastele calculatorului, continuă în timp ce acţiona de zor tasta „Şterge” pentru a corecta un şir de caractere emis hazardat prin atingerea la întâmplare a tastelor.

Dar profesoara nu se lăsă convinsă şi continuă:

– Să ne imaginăm că aţi vorbi exact aşa cum scrieţi pe telefonul mobil sau la calculator, spuse ea zâmbind. Cum ar suna o astfel de comunicare?, întrebă ea clasa.

Toţi elevii pufniră în râs şi fiecare începu să imite pe celălalt în legătură cu mesajele primite pe Facebook sau prin vreun alt sistem de mesagerie.

– Da, este de râs!, spuse profesoara. Nu degeaba voi numiţi „mess” această modalitate de comunicare, care poate fi prescutarea lui „messenger”, dar şi cuvântul ce înseamnă gunoi în limba română prin traducere directă!, continuă şi zâmbi la rândul ei.

Uimiţi, elevii se uitară unii la alţii şi o tăcere adâncă se aşternu în clasă în timp ce fiecare încerca să scrie cât mai corect cu putinţă. În scurt timp se auzi semnalul de final al testului şi imediat începură să fie afişate rezultatele fiecărei persoane într-o listă alfabetică după numele înscris în catalog.

Profesoara examină această listă de la monitorul aflat la catedră, clătină uşor din cap, şi spuse:

– Rezultatele corespund cu ceea ce îmi imaginasem, ba chiar îmi depăşesc aşteptările! Mai precis, nu aş fi crezut că după ani de zile de folosire intensă a calculatorului greşelile de scriere sunt similare celor care abia încep să îi descopere tainele!, adăugă şi privi amuzată către clasă.

Nimeni nu îndrăznea să mai spună nimic. Doar zumzăitul monoton al ventilatoarelor de răcire montate în calculatoare se mai auzea pe măsură ce secundele treceau încet în ritmul lent al unei după-amieze ploioase când sporadic picături de ploaie mai băteau în geam.

– O comunicare în care cuvintele sunt stâlcite şi exprimarea îngrijită este uitată nu poate decât să distorsioneze ceea ce aveţi de spus, continuă profesoara mergând la tablă şi luând o bucată de cretă în mână.

Imediat, ea începu să scrie conţinutul mai multor mesaje, pe care le primise de la elevi în diferite ocazii, pe mai multe rânduri pentru a fi uşor de citit. Ochii elevilor urmăreau cu interes fiecare exprimare şi râsete înfundate se auzeau de fiecare dată când rezultatul devenea irezistibil de comic.

– Vedeţi cât de greu este să scrii de mână toate aceste mesaje?, întrebă profesoara. Acum, Mihai, vino la tablă şi continuă să copiezi următoarele rânduri!

Mihai merse la tablă, luă creta, şi cu un scris tremurat în care literele se aşterneau neuniform şi sacadat, reuşi să transcrie un mesaj lipsit de semne de punctuaţie, de diacritice şi chiar de litere. Transpira din cap până în picioare de efortul depus când dori să pună un punct la ultima propoziţie.

– De ce vrei să adaugi un punct la mesaj?, îl întrerupse profesoara. Copiază fidel mesajul şi nimic mai mult! Nu încerca să corectezi în vreun fel textul fiindcă nu aceasta reprezintă intenţia mea, continuă ea şi privi din nou către clasă.

– Mirela, te rog să treci şi tu la tablă, să copiezi în continuare textul cu mesajele pe care le-am primit în ultima lună de la voi, spuse mai departe profesoara oferind creta acestei eleve.

Mirela scria foarte frumos, chiar elegant, dar se poticnea de fiecare dată când întâlnea un cuvânt ce avea litere lipsă sau când trebuia să treacă la o nouă propoziţie fără să pună punct şi fără să scrie cu literă mare prima literă. Efortul depus îi crea un disconfort vizibil, dar reuşi să finalizeze partea pe care trebuia să o transpună pe tablă. După aceea, se întoarse în bancă şi un alt elev o urmă pentru a continua acest exerciţiu.

Şi aşa, toată clasa trecu prin faţa tablei pentru a copia acele mesaje diforme, care puneau în dificultate pe oricine dorea să le transpună prin scriere de mână. Ora se apropia de sfârşit, dar profesoara aparent nu se grăbea să încheie acest exerciţiu.

– Aţi observat cât de dificil este să scrii de mână ceea ce tastaţi la calculator sau pe telefonul mobil, spuse ea şi se întoarse la catedră. Rezultatele testului confirmă faptul că este complicat să transpui acest gen de comunicare distorsionată şi să redai toate aceste abateri grave de la normele ortografice şi lingvistice, continuă ea şi privi mai departe către clasă.

– În plus, testul pe care l-aţi realizat dovedeşte faptul că timpul nu rezolvă problema scrierii corecte la calculator, ci cumva ar trebui să existe o materie similară caligrafiei, unde să învăţaţi să redactaţi cu uşurinţă şi corect ceea ce doriţi să comunicaţi fără să mai folosiţi la nesfârşit tasta de ştergere, adăugă după care îşi luă rămas bun şi ieşi din clasă.

Elevii rămaseră miraţi de aceste ultime cuvinte fiindcă abia acum înţeleseseră că fiecare învăţase să scrie la calculator aşa cum apucase şi niciodată nu îşi pusese problema că acest gen de comunicare nu poate să anuleze regulile de exprimare valabile pentru exprimarea în scris. „Să existe oare o caligrafie a s
crierii la calculator similară celei învăţate în primii ani de şcoală primară?” se întrebară ei pe măsură ce părăseau sala de clasă în care calculatoarele continuau să funcţioneze încălzind aerul răcoros al primăverii ce venea prin ferestrele larg deschise ale sălii.

Octavian Lupu

Bucureşti

06 martie 2015

 Autor: Octavian Lupu