Să nu fiţi proşti


-/

Domnul deputat Ţucalu, are o vorbă, o vorbă care ne place şi pe care o preţuim! „Bă, să nu fiţi proşti”, ne spune mereu domnia sa, şi noi, aşa, ca să-i facem plăcere, dar să-i şi arătăm respectul cuvenit îi răspundem de fiecare dată la fel: „Nu suntem proşti, domnule deputat, dar aveţi grijă, că şi dacă suntem prea deştepţi, n-o să vă mai votăm în vecii-vecilor”!

După aceste vorbe de duh, toţi cei ce ne aflăm în imediata apropiere a domnului deputat, ne punem serios pe râs, şi râdem , râdem, aşa, ca proştii era să zic, cam o jumătate de ceas, exact atât cât îi i-a domnului deputat să ne anunţe noutăţile de la Parlament, noutăţi ce ne privesc în mod direct!

Şi, pentru că sunteţi curioşi să le aflaţi, adică să ştiţi aceste noutăţi, vi le spun cu prioritate, ca să nu avem cine ştie ce alte neînţelegeri pe teme ce ţin de bunăstarea materială a noastră, a familiei noastre şi a „urmaşilor-urmaşilor noştri”, aşa cum se mai exprimă uneori, domnul deputat.

Prima noutate pe care noi o aşteptăm imediat după ce i-am dat votul domului deputat, ţine de creşterea „punctului de pensie”…

O să spuneţi că avem, aşa, o fixaţie cu pensiile astea, dar n-aveţi dreptate! Ascultaţi, fie şi pentru o singură clipă, cum sună această superbă construcţie din „vorbe sfinte”, vorba domnului primar Clonete, denumită „punctul de pensie”! Parcă suflă Austrul în mijlocul lui ianuarie, parcă suflă Crivăţul în mijlocul vipiei din August! O desfătare, o minune a speranţelor umane, o imensă bucurie peste care n-ai cum să treci dacă realizezi „drama” că eşti om al acestor timpuri fericite conduse de aceşti politicieni de excepţie… Ştiu că nu sună tocmai frumos să-l condiţionăm pe om de interesele noastre imediate, aşa cum ar fi tentaţi unii să creadă ori să ne judece, dar n-ar fi nici lipsit de interes să-l lăsăm să uite promisiunile pe care ni le-a făcut, nu? Şi domnul deputat chiar asta ne anunţă, de fiecare dată, cu prioritate! „Bă, proştii mei, aşa cum v-am promis, în anii ăştia, cât timp o să vă fiu eu deputat, o să primiţi ceva la pensie! Nu ştiu cât, nu ştiu cum, nu ştiu ce-o să zică Opoziţia, F.M.I.-ul, U.E., Federaţia Rusă, Statele Unite ori China şi alte nenorocite organisme interne şi internaţionale, dar pensia voastră trebuie să crească. Şi trebuie să crească, bă proştii mei, pentru că este cea mai mică pensie din lume iar voi sunteţi cei mai buni electori ce i-a lăsat Dumnezeu pe acest Pământ”!

Noi aplaudăm câteva minute şi strigăm exact ca la alegeri: „Domn Ţucalu să trăiască, pensia s-o ne-o mărească”, după care, aşa, ca oameni cu bun simţ ce suntem, îl lăsăm să ne spună şi restul noutăţilor. Şi domnul deputat ni le spune după cum urmează: ” Bă, proştii mei, după pensie o să vă facem autostrăzile pe care le-am tot promis, drumurile naţionale pe care le ştiţi, drumurile judeţene pe care circulaţi şi potecuţele dintre sate, aşa cum mi-aţi cerut la ultimul miting electoral! Dragii mei proşti, să nu vă deochi, că tare-mi sunteţi dragi, n-o să rămână nimic nerealizat din programul electoral al partidului meu social-democrat şi n-o să mai duceţi lipsă de nimic dacă o să-mi daţi ascultare şi numai ascultare, plus votul vostru la preşedinţiale! Bă, proştii mei, este nevoie să scoatem tot noi, ăştia de stânga, preşedintele, că altfel, gata, s-a dus dracului toată afacerea şi nu mai avem cu cine lucra pentru binele vostru imediat şi-n vecii-vecilor, amin”!

Noi ştim că domnul deputat spune adevărul, îl ovaţionăm, cam cinci minute după fiecare frază spusă cu atâta convingere şi aşteptăm să ne ducă la cârciuma lui Beşleagă, aia dintre sălcii, unde n-au voie pe timpul campaniei electorale să intre nemernicii de la Opoziţie…

Aici, la cârcima asta minunată, ne-am preocupat noi de viitorul nostru, al familiilor noastre şi aici l-am votat pe domnul Ţucalu deputat, de fiecare dată, adică de la Revoluţie şi până în ziua de azi!

Tot aici, la Sfânta Cârciumă dintre sălcii(rog să-mi iertaţi exagerarea, dar pentru noi, cârciuma dintre sălcii este mai frecventată decât sfânta biserică) ne promite şi domnul deputat Ţucalu, de fiecare dată, toate acele realizări electorale despre care am vorbit mai sus şi, binenţeles că niciodată nu se ţine de cuvânt.

Noi ştim însă că domnul deputat este om serios, are intenţii bune, are milă de soarta noastră, ne vorbeşte peste tot numai de bine şi chiar se laudă cu „omenia şi forţa noastră constituţională prin exprimarea votului” ce-l face pe domnia sa parlamentar, dar, tot aşa de mult ştim şi faptul că nu poate să facă mai nimic din ceea ce ne promite, pentru că nu-l lasă nemernica de Opoziţie!

Cârciuma asta, este un fel de „universitate în aer liber” cum îi zice pe bună dreptate şi domnul deputat, în care noi, cetăţenii, învăţăm lecţiile dure ale democraţiei şi, fără să spunem cuvinte mari, recunoaştem că face parte integrantă din programul nostru electoral şi politic şi administrativ şi constituţional şi cum dracu o vrea să i se mai spună, că, aici, la „Păcate amărâte”, la Cârciuma dintre sălcii, lumea face şi desface politica numai aşa cum vor politicienii noştri deştepţi de la Capitală…

Nenorociţii de la Opoziţie, vreo trei-patru sălbatici, că mai mulţi nu îndrăznesc să se arate la faţă, când noi ne şcolim la Cârciumă cu domnul deputat, ne tot spun că ne-am amanetat viitorul unor puşlamale, dar cine credeţi domniile că le mai acordă vreo importanţă? Când domnul deputat Ţucalu aruncă pe sfintele mese, ale sfintei noastre cârciumi, şi al cincelea rând de bere, când mai adugă, aşa, la derută şi câte un pacheţel cu toate minunile lumii, că-ţi vine să-i ridici acolo, pe loc slujbe şi chiar să-i baţi mătănii, cine mai are ochi şi urechi pentru vorbele scârboasei noastre Opoziţii? Şi, aşa, ca să fim bine înţeleşi, că altfel mai există unele influenţe nenorocite ce ne pot duce în zona păcatului şi a trădării, cum să stai în faţa acestui domn Ţucalu, când pe banii lui, pe munca lui, pe oboseala şi truda lui, seară de seară, în toată campania electorală,(şi-n toate campaniile electorale a făcut la fel) o aduce pe distinsa doamnă a cântecului românesc, madam Vica Norica şi ne-o lasă spre distracţie şi voie bună până dimineaţa, de parcă am fi nababi, nu nişte simpli alegători de rând? Mai poate fi puşlama, domnul deputat Ţucalu, domnul senator Sceleratu, sau domnul prim-ministru Palavră, aşa cum zic mereu cei cinci zănateci din Opoziţie? Păi dacă şi ăştia sunt puşlamale, oameni buni, atunci noi, noi cetăţenii cinstiţi din din „Păcate amărâte” ce suntem? Dacă şi atunci când ni se dă ceva, nu este bine, atunci , spuneţi domniile voastre, când să fim şi noi recunos
cători oamenilor politici? Dacă noi le trădăm interesele, cine se mai ocupă de sufletele noastre? Opoziţia? Este ea, Opoziţia, capabilă să ne ofere ceva pe gratis? O singură seară să ne fie alături, o singură seară să ne umple mesele de la Cârciuma dintre sălcii şi tot ar fi ceva! Am vedea şi noi un început de dovadă de iubire umană… Nu, vă spun eu, că Opoziţia este doar o fabrică de vorbe goale şi atât! Noi nu suntem proşti şi ştim cine se ocupă de interesele noastre majore! Şi pentru că nu suntem proşti, uite, chiar acuma vom merge împreună cu domnul deputat Ţucalu, la Cârciuma dintre sălcii, să aranjăm definitiv şi problema cu votul la preşedinţiale, după care, aşa ca oamenii ce se respectă, o să primim tot ce ne oferă domnul deputat, domnul candidat la preşedinţie şi toţi ceilalţi domni care-i însoţesc, ne vorbesc frumos, ne promit mai tot ce le cerem şi au nevoie de voturile noastre!

Iar Opoziţia dacă vrea să primească respectul nostru, să i-a aminte la metodele domnului Ţucalu, şi să facă la fel! Să ne privească în ochi, să ne privească cu respectul şi dragostea domnului Ţucalu, să ne vorbească frumos, să ne umple mesele de la Cârciumă aşa cum procedează domnul deputat, şi mai discutăm… Că am uitat să vă spun şi acest amănunt! Noi primim în egală măsură tot ce ni se oferă, fie de la domnii aflaţi la putere , fie de la domnii aflaţi în Opoziţie, iar la vot, aşa, ca oamenii deştepţi, o să votăm funcţie de funcţie, că oameni suntem, nu?

Petru noi, democraţia este mai importantă decât omenia!

Să mai zică cineva, că aici, la „Păcate amărâte” am fi o populaţie de proşti. Să mai zică cineva…

George Rizescu, 17.06.2014, Piteşti.

 Autor: George Rizescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s