Resemnare


Ne naştem ieri ca astăzi să murim

Teluric, îngropaţi în nemurire

Şi mâine înviem, ca-ntr-o rotire

De nemuriri, de vieţi, de chin

Ne naştem şi murim şi iar şi iar

Şi circul existenţei noastre-i gol

În zdrenţe sau în blănuri de sobol,

Primim recrudescenţa morţii noastre-n dar.

Şi zilnic ne plătim obolul morţii

Iar vieţii îi păstrăm speranţe reci.

Paupere ne sunt cuvintele şi seci

Căci ne-am lăsat şi ruga-n mâna sorţii.

Şi nu-ndrăznim să ridicăm privirea,

Ţărâna ne e loc şi aşternut,

Şi visele ni-s lacrimă de lut,

Căci ne plătim cu sânge nemurirea.

 Autor: Cucuruzan Alin Ioan Septimiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s