De unde ai apărut


când în joacă atingeam stele

şi din călătoriile parcă eterne

mă alegeam cu oboseala

te-am găsit pierdut între umbre înalte

timid şi fără zâmbet doar agonizând

pe timp de lună destrămată

pustiit ţi-era sufletul şi mută gura

şi-am început la ceas de-amiază

să-ţi arăt culorile curcubeului

ispitindu-te cu flori de câmp

şi-mbrăţişări de ametist

apoi cu vin alb în cană de lut

şi-ntr-un dialog al săruturilor

ne-am logodit cu iubirea

 Autor: Macovei Lilioara

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s