Cristian Pătrăşconiu-Oxitocina


Paul J. Zak este, la bază, economist. Dar, prin studii avansate şi insistente, şi neurolog. De numele său se leagă crearea domeniului de frontieră numit „neuroeconomie”, precum şi, ca un fel de pilon esenţial al acestui domeniu, descoperirea aşa-numitei „molecule morale” – oxitocina. Nu descoperirea în sine a oxitocinei, ci scoaterea la iveală a rolului pe care această entitate îl joacă în comportamentul social, la limită în cel moral. Povestea sa, dar şi a experimentelor care au dus la această descoperire care e în vogă acum, sînt fascinante.

Teza lui Paul J.Zak – pe care începe să o intuiască la o nuntă a unor amici de-ai săi şi pe care, în experimente tot mai complexe, o tot verifică în decursul mai multor ani – este următoarea: „oxitocina orchestrează tipul de comportament generos şi empatic recomandat de toate culturile lumii drept calea de urmat în viaţă, conduita cooperantă, binevoitoare, sociabilă considerată de orice cultură de pe planetă drept „morală””.

bizar

ZOOM. Oxitocina este, spune Paul J.Zak, „molecula morală”, DAR „a nu se înţelege de aici că oxitocina ne face invariabil buni sau invariabil generoşi şi încrezători. Într-o lume aspră şi nemilioasă, dacă ai o inimă deschisă şi iubitoare, este totuna cu a umbla pe stradă avînd prinsă pe spate o hîrtie pe care scrie TRAGE-MI UN ŞUT. Mai degrabă se poate spune că molecula morală funcţionează ca un giroscop: ne ajută să menţinem echilibrul bazat pe încredere şi un comportament bazat pe rezervă şi suspiciune. Astfel, oxitocina ne ajută să ne găsim drumul între avantajele sociale – de altfel, considerabile – ale deschiderii şi prudenţa rezonabilă necesară pentru a nu fi exploataţi”.

Între multele pagini şi subcapitole memorabile – pagini în care, cu stil, cu claritate, cu poveşti bine spuse ale unor ingenioase experimente, cu sens şi semnificaţie, este „încercuită” oxitocina -, se numără, cu siguranţă, şi cele în care Paul J.Zak rezumă naraţiunea – etică, filozofică, ştiinţifică – despre „unde se naşte decizia de a face bine”. Este, în fond, o istorie fascinantă cu privire la un concept care e intens discutat, disputat mai ales în pshiologie – anume, empatia. „Dezbaterea pe tema empatiei a durat mult – apoi a intrat în scenă neurologia şi, odată cu ea, tomografiile cerebrale şi analizele de sînge care ne permit să căutăm răspunsurile exact acolo unde se petrece totul”, notează Paul J. Zak. Şi, sugerează carismaticul neuoroeconomist, după ce vom fi luat seama la ele – la aceste punctuale analize fizice -, mirarea va veni de la sine. Mirarea în faţa miracolului vieţii – un miracol pe care, graţie ştiinţei şi metodelor acesteia din ce în ce mai sofisticate, mai precise, începem să îl întrezărim dincolo de proiecţii, de presupoziţii! Iată: „în cazul unor anumite tipuri de informaţii, creierul pur şi simplu doboară bariera dintre noi şi cei din jur, într-o asemenea măsură încît vrem să-i tratăm pe semeni cum ne tratăm pe noi înşine.” Tradus în alţi temeni: „empatia creează efectiv o versiunea psihologică a Regulii de Aur. Aşadar, cînd o situaţie pe care o vedem sau despre care auzim ne face să urmăm dictonul „ce ţie nu-ţi place, altuia nu îi face”, motivul e că, în parte, simţim cu adevărat plăcerea sau durerea altuia ca şi cum ar fi chiar a noastră„. Empatia, ne mai spun aceste uluitoare, sofisticate şi cu sens adînc experimente, „stă” în 4 elemente fundamentale – care reprezintă de fapt 4 procese distincte, derulate în 4 zone diferite ale creierului. Motorul acesteia este…oxitocina. De unde rezultă implicaţiile extraordinare pe care le impune această entitate. În acest sens, Paul J. Zak vorbeşte, de altfel, despre ceea ce el desemnează prin sintagma „cercul virtuos al oxitocinei”: oxitocină u2192 empatie u2192 moralitate u2192 încredere. Şi, de fapt, şi mai sofisticat, anume, „cercul prosperităţii”: oxitocină u2192 empatie u2192 moralitate u2192 încredere u2192 prosperitate u2192 oxiticină şamd.

Alternativ sau complementar cu lectura acestui text-semnal, iată şi puţin peste un sfert de oră dintr-o conferinţă în care Paul J. Zak îşi rezumă, cum şarm, teoria:

„Molecula morală. Sursa iubirii şi a prosperităţii” este o carte excelent scrisă şi, fiind aşa, ea este o carte care se citeşte cu pasiunea şi placerea cu care sînt citite, să zicem direct şi fără prea multă imaginaţie, romanele bune. Scrisă de un carismatic tînăr om de ştiinţă, ea trece rapid dincolo de barierele strîmte ale „literaturii de specialitate” şi ajunge într-un „teritoriu” amplu, generos; ea este, în fond, şi o carte despre speranţă, o foarte tonică şi admirabil scrisă carte despre speranţă.

http://www.lapunkt.ro/2015/02/25/oxitocina/

 Autor: maria sava

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s