zi de boncăluit


cad din mine rând pe rând tăcute cuvinte

trecutele iubiri ce-mi picură din buze

le regăsesc în teama nedefinită ce mă ţintuieste’n umbre

atârn voinţa de-a trăi în mormanul de necuvinte

scrijelite’n colţuroasă piatră-mormânt

unde stau pitite ascunsele vise-gând

aici unde sângele pulsează în ritm de jazz rock şi blues

iubirea mai face un ultim troc

cu un dram de noroc

doar sufletul stingher

mă mai face să sper

(un ultim rămas bun de om efemer)

când toate se duc şi se pierd în eter.

în zi de stretenie

caut un bârlog

să prind iarna în dârlog

primăverii să-i dau imbold

pe drumul reavăn plin de glod

cu un profund respect pentru anotimpul dus

ascuns după umbră de urs

pământul reavăn înglodit

mă cheamă la boncăluit

pe note ancestrale de rit.

04 02 2015 P.S.

 Autor: Pop Stelu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s