VERSURI INSPIRATE DINTR-O IDEE DE DESPICARE DE SPERANŢA… VORBELE BUNE TREBUIE SĂ AIBĂ ECOUL SPERANŢEI…



OMUL…
Laura Schussmann

Ce este omul ?
Eternă şi retorică întrebare.
Până la sfârşit de renunţare,
Printre atâtea gânduri nerostite,
Vom găsi răspunsul, oare ?

Atâtea întrebări fără răspuns
Ne punem singuri despre noi,
Când am uitat sau nu mai ştim
Şi ne simţim de identitate goi.
Când nu înţelegem de ce şi cum
Şi ce ne dorim cu adevărat să fim.

De unde vine el
Şi spre ce,aşa grăbit,se duce?
Şi în căutarea lui de regăsire
Pe care drum rescris la indigo
Până la urmă o să apuce?

Şi stând aşa la capăt de început,
Gânditor,cu premonitii de sfârşit
Se tot întreabă filozofic omul;
Când o să vina ziua să mă duc
Spre nu ştiu ce şi nu ştiu unde,
Prin iertare absolută voi fi izbăvit,
sau mă va înghiţi de păcătos, potopul?

Căci din sămânţa dulcelui păcat
Ce picură a lacrimă din mărul vieţii,
Încolţeşte firav şi al nimănui ca pomul,
Tulpină verde de speranţă, omul.
Şi cu rădăcină înfiptă adânc în sine,
Predestinat de la început fertilităţii,
Trecut cu conjugare la prezent devine.

Se înfloreşte în primăvara tinereţii,
Se coace fruct în pârguire sfântă
Şi se usucă ca o inimă de frunză,
Când simte la sfârşit de zi târzie
Cum îl coboară, din revelaţii, zborul,
Căci de o eternitate în plus şi cam atât
Îl sfâşie,în suflet, la fel de filozofic,dorul.

 Autor: Laura Schussmann

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s