Tuşa Safta…


TUŞA SAFTA…

Cele mai bune pomeni din satul nostru le făcea tuşa Safta. Nimeni până la ea, şi nimeni după moartea ei, n-a mai fost capabil să organizeze şi să facă aşa ceva!

La pomenile făcute de tuşa Sfta era obligatoriu să fii înscris înainte de-a te îmbolnăvi, ori de a-ţi simţi plecarea „dincolo”, gata să se producă!

Dacă vroiai să-ţi facă „pomana de ducă”, adică prima şi cea mai importantă pomană, plăteai un preţ, pentru „pomana de trei săptămâni”, plăteai alt preţ, iar pentru şase săptămâni, tuşa Safta îţi făcea o reducere considerabilă, adică nu-ţi punea la plată lumânările şi tămâia, să zicem, numai dacă făceai şi pomana de un an şi jumătate, tot prin serviciile sale.

Toată gestiunea pomenilor, tuşa Safta o ţinea în catastiful ei special, denumit, „Pomeni simple, pomeni cu pretenţii şi pomeni boiereşti”.

La „pomenile simple”, mortul nu se bucura de pea multă atenţie din partea tuşei Safta. Un sicriu din lemn de brad, tras la rindea şi vopsit mereu într-un galben- gălbejit, de ziceai că era şi sicriul bolnav de tuberculoză, o cruce simplă din acelaşi material scrisă cu litere negre din vopsea de proastă calitate, lumânări scurte şi producătoare de fum înecăcios, covrigi în loc de colaci, o jumătate de sticlă de vin pentru udatul pânzei de pe faţa mortului înainte de punerea capacului la sicriu şi o colivă simplă, fără bomboane şi fără semnul crucii pe ea! De regulă, de aceste servicii „profitau” dacă ar fi să-i dăm crezare tuşei Safta numai cei sărmani, cei care nu plăteau dinnainte serviciul şi nici nu dădeau dovadă de vreun interes special pentru viaţa de dincolo! „Ăştia fără Dumnezeu, ăştia care n-au prea dat pe la Biserică, ăştia care s-au înhăitat cu Marx”, cum le zicea râzând, tuşa Safta.

La pomenile cu pretenţii, „regimul pomeni” are deja clasă! Car mortuar cu două perechi de boi, împodobit cu velinţe, două bocitoare profesioniste, şi trei reprezentanţi ai familiei au deja asigurat locul de-o parte şi de alta a coşciugului, coşciugul este din lemn de tei bine lăcuit şi cu zbranţ aurit pe laturi, crucea din lemn de tei, la fel de lustruită şi lăcuită plus că este scrisă cu lac negru ce rezistă cel puţin şase luni la tot felul de intemperii, iar bucatele pomenii sunt rânduite special pe trei feluri de mâncare, băutură la cere, vinul nu se ia de pe masă şi fiecare cetăţean care a fost după mort primeşte o sacoşă cu colaci şi alte produse la cererea persoanei interesate. Costul unei astfel de pomeni este secret, mai ales că tuşa Safta se îngrijeşte de venirea tuturor preoţilor din comună, plata groparilor, plata slujbelor şi plata transportului până la groapă!

La pomenile boiereşti, tuşa Safta îşi dădea examenul cel mare, „definitivatul” în arta culinaro-mortuară, dacă putem vorbi astfel, era aşa cum nimeni până la ea n-a mai fost şi, repet, nici după ea n-o să mai fie, un fel de maestru bucătar, maestru cofetar şi dincolo de toate, maestru de ceremonii religioase „după starea şi sufletul omului”.

Expresia asta, „după starea şi sufletul omului” ascunde în filosofia ei ceva ce numai o minte profund religiaosă altoită pe o minte de factură pur comercială ar mai putea s-o explice.

De pildă, dacă mortul era prea bătrân , tuşa Safta îi aşeza pe ţepuşa de la steagul mortuar o coroniţă din foi de porumb uscate, „să se ştie că mortul a fost un agricultor de bază al comunităţii până la adânci bătrâneţi”, iar dacă defunctul era ceva mai tânăr, i se punea în căruţa cu coşciugul, obligatoriu, două femei tinere să-l jelească.

Dacă mortul era cunoscut cu cine ştie ce aventuri amoroase la viaţa lui, în căruţa cu bocitoare, obligatoriu se afla una dintre ibovnice, iar dacă mortul fusese toată viaţa lui un om de casă, atunci tuşa Safta nu lăsa în căruţa mortuară decât membri de familie… Despre calitatea pomenilor nu mai discutăm iar despre plata serviciilor datorate tuşei Safta nici nu mai pomenim!

Toţi suntem convinşi, că tuşa Safta a fost lăsată de Dumnezeu, în partea noastră de lume, să ne bucure cu talentul ei culinar şi cu aranjamentele ei speciale în momentele astea de final de viaţă.

Acum, data s-a terminat, uite că şi viaţa tuşei Sfta s-a finalizat şi eu trebuie să vă spun, cu părere de rău, că moartea tuşei Safta, dincolo de faptul în sine, că a murit cineva care fusese născut şi „pentru ca să moară”, cum zice mai mereu părintele Caţă la mai toate slujbele de înmormântare, ne-a prins pe toţi nepregătiţi.

O femeie ca tuşa Safta, nu poate să moară, aşa, oricum. Şi, dacă suntem sinceri, trebuie să vă spunem că tuşa Safta nici n-a murit oricum.

Trei zile şi trei nopţi a stat, aşa, într-o agonie, complet nehotărâtă parcă ce să facă; să plece dintre noi, sau să mai stea!

Noi, cei care-i eram aproapiaţi, am făcut un fel de rămăşag prin care, la preţ de doi litri de ţuică, ne-am dat cu părerea şi chiar cu presupusul că tuşa Safta, aşa cum îi ştiam noi felul, voinţa şi credinţa, nu are cum să plece aşa pe nepregătite, pentru că are la „catastiful cu pomeni” foarte multe obligaţii încă neonorate.

Cum să pleci dincolo, când jumătate din sat speră să profite de serviciile tale?

Toţi cei care-şi aşteptau sfârşitul, ori cei care se simţeau un pic bolnavi, chiar şi cei bolnavi din dragoste, după câte am aflat mai târziu, făceau orice să-şi asigure, în caz de moarte, serviciile speciale într-ale pomenilor din partea tuşei Safta.

Varza fiartă de la pomenile organizate de tuşa Safta era renumită în tot sudul ţării. Ce să mai vorbim de ciorba specială de gâscă amestecată cu pui de găină şi îngroşată cu borşul de tărâţe… Minunea de pe lume, „arta pomenilor la ea acasă”, în satul nostru se întâmpla!

Bodo, cel mai bolnav dintre noi şi trecut de optzeci şi opt de ani, cu speranţe clare de plecare definitivă dintre noi, nici nu concepe că tuşa Safta chiar a murit. „Bă, frate, nu se poate, nu este drept, nu este cinstit. Sunt primul pe lista cu pomenile cu ştaif şi acuma ce naiba fac? Cine-mi face mie coliva, ciorba de zarzavat şi friptura de pui, dacă mă duc”?

Nici Culae al Mocanilor nu este fericit. Pentru el, moartea tuşei Safta înseamnă deja o gravă pierdere de imagine! Era al patrulea la rând, convenise un meniu special, băgase şampanie după colacii de la groapă, vorbise şi pentru slujba plecării din curte, cu patru popi, plus orchestra de alămuri a Primăriei, iar acuma, aşa dintro dată, omul nu mai ştie ce să facă. „Bă, nene, eu nu mai mor, asta fac, nu mai mor, pentru că nu mai are cine să se ocupe de serbarea mea!”, a zis domnul Culae şi vădit supărat, chiar un pic nervos, a anunţat că nici nu va participa la înmormântarea tuşei Safta.

Sigur, pot reda şi alte discuţii pe seama acestei iremediabile pierderi pentru comunitatea noastră din Păcate Amărâte, dar nu este treaba mea să mă amestec acolo unde, cu siguranţă Dumnezeu se va amesteca şi ne va lumina minţile pentru a trece aşa cum se cuvine şi peste această nenorocită încercare de viaţă şi moarte.

Doamna Micşunica, femeie cu multă gândire creştin-ortodoxă la activ, ne-a dat, poate, cea mai bună soluţie de caz, atunci când ne-a spus, aşa mai în glumă, mai în serios, că „Uitaţi-vă şi voi la Safta asta, câtă muncă pe ea pentru pomenile altora şi să nu-mi spuneţi mie pe nume dacă s-o găsi cineva să-i facă şi ei cele necesare pentru trecerea de dincolo!”

Că vorbele doamnei Micşunica sunt pe cale să se adeverească nu mai spun nimic, dar, aşa, ca buni creştini, parcă ar trebui să ne mobilizăm şi noi un pic şi să ne ducem în curtea celei ce a făcut din comunitatea noastră, Păcate Amărâte
, un exemplu social demn de urmat pentru fiecare iubitor de moarte şi pomeni cu tradiţie creştin-ortodoxă din zona asta de interes!

În consecinţă, Doamne ajută, şi hai cu toţii în curte la tuşa Safta, să-i facem pomana, că oameni suntem, ce naiba…

20.04.2012, Piteşti.

 Autor: George Rizescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s