seară melancolică


-/

seară melancolică

izvoare cu fluier de-argint

curg singure, nălucind,

lunecă la vale pe seară,

în timp ce îngerii zboară.

ciute cu ochii de stele

vin pe poienele mele,

bruma lunii se scutură-n apă

când cerbii se-adapă.

nu ştiu la cine să vin

şi la cine să mă-nchin,

e numai feerie şi culoare,

a visa, visând, visare…

noaptea nopţilor se lasă

peste ceruri de mătasă

şi uşor trece prin mine

ca un zumzet de albine.

urc pe ruini, un călător,

spre tăcutul meu izvor

şi ascult aşa o boare

cu frunze fermecătoare.

şoldul lunii prins în şes

a căzut şi l-am cules,

neumbrită izbăvire,

când te-am întâlnit, iubire…

marţi, 24 februarie 2015

 Autor: Ionescu Ion

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s