Sărutul din fagure


Mi-aş arunca zilele pe masa plină de zorii spintecaţi
Dar ce faci, nu mai ştii ce spui ?
Hai să înotăm spre mările din vizuinele cu pui,
Chiar dacă albinele sunt prea dulci în toţi fagurii ceraţi.

Sărută-mi doar partea din care suntem creaţi
Şi ce dacă te cheamă o datorie neplătită,
Am răbdarea în mine zidită
Din dorinţele cusute cu noi îmbrăţişaţi.

Am furat un petec din pasul urmelor noastre de ieri
Cu mâinile ce mi-au spus, că port în sân aceeaşi inimă
Cu ochiul iubirii sortită să vină…

Tot în braţe-mi eşti?
Din frunţile noastre s-ar putea vindeca lumea
Şi pe toate îmbrăţişările ar putea renaşte Pilat,
Pe toate părţile neiubite din săruturi,
ar mai putea rămâne toate şoaptele de-nfăşurat?

Iar mi-o ia inima la vale.
Sărut-o repede cu buza ce îţi iese-n cale.

u00a9 Ioana Haitchi – Jeanne Christiane, 02.02.2015, Klausenburg
Foto: Internet

https://haitchiblog.wordpress.com/poezie-de-dragoste-2/sarutul-din-fagure/

 Autor: Ioana Haitchi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s