RADIERĂ


Am fost han

drumului

ducând spre nicăieri;

la răscruci –

acelaşi castan la cerşit

şi-o mulţime de ieri.

Cămilarii

pustiul din mine-au băut

şi s-au ascuns după oala de lut.

Chiar şi umbra lor

a murit.

Într-o seară

le-am strâns chiuiturile,

dar şi geamătul greu,

şi am deschis o gară

ca să-L aştept pe Dumnezeu.

…parcă-L şi văd cum coboară

pe scara ultimului vers.

Mă voi topi în braţele Lui

ca luna plină în alb de cais:

– Doamne,

deşi nu mi-ai promis,

pentru naşterea mea,

nu cumva ai uitat să-mi aduci

tot ce-o moarte întreagă-am cerut?

O gumă de şters.

Nimic altceva…

 Autor: Dumitru Ichim

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s