Pilula de psihologie (110)


 CUVINTE COMENTATE:  FERICIREA

autor Spiridon Râmniceanu

 „Toţi oamenii caută să fie fericiţi… Acesta-i motivul tuturor acţiunilor tuturor oamenilor” spune Pascal şi reprezintă, după mine, esenţa comentariului despre fericire. Mai adaug „Pentru a căuta o fericire imaginară ne pricinuim mii de rele adevărate” (Rousseau).

Faţetele fericirii arătate mai sus sunt legate de relaţiile interumane, de felul în care ne poziţionăm faţă de cei din jurul nostru, faţă de  cei de la care aşteptăm sprijin spre ţelul idealist propus

Aceste fraze conţin ideile expuse în mai toate citatele strânse de Th. Simenschi în deja uzatul Dicţionar al înţelepciunii.

Dintre cele 94 de extrase înţelepte legate de tema noastră voi menţiona, aleatoriu, câteva:

„Cea dintâi condiţie a fericirii este înţelepciunea” (Sophocles)

„Fericirea nu e statornică ci efemeră” (Euripide)

„Nu e fericit cine nu se crede fericit” (Syrus)

„Fericirea constă în închipuirea că o posedăm” (Oxientierna)

Ultimele citate aduc problematica în interiorul nostru, sugerându-ne ideea că stă în puterea noastră stăpânirea căilor spinoase care trebuie urmate spre atingerea fericirii dorite de întreaga umanitate.

Voi încerca să analizez tema din titlu din altă perspectivă, fără a considera că epuizez toate aspectele acestei abordări. Descompunând elementele componente ale fericirii se poate accepta ideea că aceasta se obţine la diferite niveluri ale fiinţei.

 Prima sursă de fericire este (poate fi) PLĂCEREA. Ea se manifestă la nivelul structurii fizice şi este suficientă multor indivizi, le asigură confortul maxim, corespunde aspiraţiilor şi dorinţelor limitate imaginate. Este evident că plăcerile se obţin din exersarea mirosului şi a gustului: mâncare, băutură, a sexului, a stării de bine pentru trup.

Al doilea nivel de percepere a fericirii poate fi ÎNCÂNTAREA.  Ea se adresează spiritului (Eu şi Supraeu) şi, indiferent de instrucţie, ajunge la această structură prin auz, văz. Se face trimitere la pictură, sculptură, muzică, artă în general, precum şi la peisaje, zgomote naturale liniştitoare, etc.

Plăcerea şi încântarea se pot combina, uneori, la toate nivelurile de percepere a informaţiei. (Ex: grătar cu mititei, bere şi manele.)

Mai greu este de demonstrat fericirea sufletească (a Sinelui) tradusă prin DĂRUIREA IUBIRII. (A nu se confunda dragostea trupească cu Iubirea Cristică; chiar dacă am fi tentaţi nu putem include aici iubirea-dragostea  patologică, necontrolată a doi parteneri).

Iubirea despre care discutăm este cea dăruită Divinităţii şi întregii Creaţii Divine (Maica Tereza). Voi da un exemplu aflat la limita superioară a imaginaţiei mele. Este vorba de un ascet care caută şi găseşte căile de ascensiune sufletească, ajungând să vieţuiască întrupat sau în spirit (destrupare, dematerializare), trecând cu uşurinţă dintr-o stare în alta şi fiindu-i indiferentă starea în care se află; pentru el vieţuirea nu are însemnătatea comună, fiind la fel de fericit în ambele. Am dat acest exemplu deoarece noi TOŢI va trebui să ajungem acolo, numai astfel ne putem reintegra în Sânurile Divine, de acolo de unde am venit ca Monade: astfel vom putea dărui iubirea noastră Creatorului.

 Autor: Spiridon Râmniceanu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s