Pietrele soarelui


dimineţile se dezbracă de trandafiri
mă îmbrac în ii brodate cu roşii spini
dorm pe geana curcubeului care plânge comete
tu râzi pe uliţa îngustă a copilăriei /porumbel voiajor/
cu cerul din mine îţi mângâi soarele tatuat în piept
şchiopătez de prea puţine cuvinte
pe drumul albastru pictat mult prea lent

rochia îmi miroase a fragi picioarele a pietre de râu
ţi-e teamă de o magică iubire ca de o moarte
mă încalţ cu visele tale fragile îţi port haina celor două nopţi
dragul meu drag cel mai de departe
lava cuvintelor sapă între noi şapte sorţi
clopoţei sună din grădini suspendate

între steaua dimineţilor şi roua iubirilor perlată
se iubeşte diafan
cu simţurile aprinse ca ochii unui cer magică artă
goliţi de cuvinte prea dulci prea amare/
curcubeu aruncat peste mare

 Autor: ANGI MELANIA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s