din oră în oră la job îmi iau o pauză cobor în biroul de la parter
unde fumez cu ochii închişi trag cu sete din ţigară
fumul se duce direct în creier se lipeşte ca un cheag de sînge
în care te vezi goală
cu spray-ul în mînă desenezi zi de zi ceva pentru mine
azi ai făcut un gol
o capsulă în care mă salvez în spaţiu
de pa nava invadată de extratereştri
alunec printre stele şi mi se face rău
întreg universul are culoarea ochilor tăi
şi o pasăre fantastică tatuată pe umăr
de fiecare dată cînd îţi spun ce simt pentru tine o umbră
mi se lipeşte de cerul gurii o umbră cât un lac de întuneric
în miezul zilelor însorite cînd taci
în umbra asta se zvîrcolesc toate lucrurile pe care
le taci despre mine şi un geam invizibil ne desparte
îţi lipeşti sînii obrajii palmele de el pînă se deformează
ca o imagine lucrată cu efecte de undă în photoshop
măduva spinării se face un uriaş ţurţure cînd mă săruţi
mîinile se topesc şi curg pe podea trag din ţigară cu putere
creierul îmi arată imagini din viitor
inimile noastre bat coduri secrete în morse şi-o ardem
ca doi spioni cărora tăcerea le spune
cele mai dulci cuvinte chiar şi-atunci cînd aerul
e amar
vom creşte fantome în glastre le vom uda cu ce smulge vîntul
cearşafurilor puse la uscat după dragoste
eu îmi voi plimba degetele pe spatele tău
voi pune în mişcare sîngele de sticlă topită
mîinile tale îmi vor apăsa pieptul ca o chemare din moarte
nu vom şti niciodată finalul dincolo de viaţă
nu există sfîrşit doar o pasăre de foc spaţială
trece prin inima ta cînd eşti singur şi lasă în ea o sămînţă
încolţeşte apoi aruncă în aer gratiile pieptului
formează un curcubeu de otrăvuri şi parfumuri mortale
jde mii de flori ale căror petale plutesc spre pămînt
ninsoare de foc pentru tine
Autor: Leonard Ancuta
Biblioteca 