Oră cu lună nouă


-/
el zâmbea amar de pelin
sorţi cu dinţi albi muşcau din cerul cu zale senin
cântam la două mâini preludiul din Rahmaninov
tu dormeai în tramvai ca Homer neştiut de orb
rătăcitor al mărilor agitate un Iov
curcubeul îmi strângea mijlocul în lumini
fereasta dinspre ochiul lumii tale străin
te ruga să nu te închini
la falşii idoli de ceară să te scrii pe inima mea
cea (mai) de seară
ora mea invoca luna nouă
dansam desculţă de iubirea plebee
îmi ascundeai vorba descântată în rouă
nu mă tăceai nu ma credeai îmi spânzurai
iubirea de cer ca pe-o nuntă bocită
să mă încalţi ca pe-o atee
în sandaua cuvintelor prea strălucită
luna culege zarul silabelor câştigător
dorm învelită în ultimul mare poem de amor
cântă tu pe portativul de stele albastre
nu o sa mă mai mor
în lumi cu dezastre sau şchioape astre
pe verdele cuvântului cald voi desena cu degetul mic
poeme ca fire de iarbă mustind a cerneală
sau a o mie şi una silabe prea scrise cu amară sineală

 Autor: ANGI MELANIA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s