Oftând, un flaut îmi cânta


– Ce fel de acvatic gherghef

i-a cusut ghiocului

ape şi flăcări şoptite-n sidef?

– Depărtările, depărtările…

(mi-au răspuns mările)

Cu urechea sărută-l

şi-ascultă-i în zvâcnet

inima mea şi a focului.

– Eu care-am ars

până m-am stins în sărut,

mai am o întrebare

sub pleoapă:

De ce nu mi-ai zidit

ghiocul din apă

precum cleştarul crud?

Nici Tu nu vrei ca să-mi răspunzi?

Nici Tu, nici marea…

De ce

în ghiocul acesta de lut

Ţi-ai ascuns

până-n străfundul tristeţii

însingurările?

Iar eu când prin ele mă caut

de ce

numai plânsul Tău îl aud

prin pustiuri de flaut?.

 Autor: Dumitru Ichim

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s