Obiceiuri…


OBICEIURI…

În Parohia noastră sunt trei biserici.

Evident, sunt şi trei preoţi, trei preotese, trei conu00adsilii parohiale, trei dascăli, trei clopotari, trei gropari şi trei femei de serviciu…

Fiecare biserică din Parohia noastră îşi are propriile sale cheltuieli, propriile venituri, propriul cimitir şi unele reguli numite cutume, stabilite de-a lungul timpului şi niciodată puse în discuţie de enoriaşi.

La venituri, aşa cum s-a stabilit încă din vremea Pău00adrinu00adtelui Pricoapsă cel Bătrân, toate cele trei biserici au trecut obligatoriu, după cum urmează: plata oricărui seru00adviciu divin, după care, plata botezului, plata acatistelor, plata pomelnicelor în funcţie de durata pomenirii celor înscrişi în listele enoriaşului, plata slujbei de cununie, plata slujbei de înmormântare, plata slujbelor de legare şi dezlegare a unor blesteme, plata sfinţirii casei, plata sfinu00adţirii unor acareturi din curtea enoriaşilor, cum ar fi sfinţirea grajdurilor pentru animale, sfinţirea unor aniu00admale domestice, sfinţirea curţii în general şi sfinţirea garu00addurilor în special, plata sfinţirii recoltelor de toamnă, a bucatelor de iarnă, plata unor servicii divine privind aduu00adcerea ploii în verile secetoase, plata alungării grindinei în perioadele de rodire a câmpului şi plata unor cereu00admou00adnii devine cu scoaterea la plimbare a sfintelor moaşte atunci când pericole iminente stau să se abată peste lou00adcau00adlitatea noastră (aici vorbim de incendii, cutremure, aluu00adnecări de teren, inundaţii ori, Doamne fereşte, ameninu00adţări războinice)…

La cheltuieli, tot conform cutumei stabilite în vreu00admea părintelui Pricoapsă cel Bătrân, sunt trecute următoau00adrele plăţi: plata dangătului de clopot (i se mai spune şi plata trasului de clopote, acolo unde sunt mai multe clopote şi mai mulţi clopotari), plata continuă a picturii ce se va face cândva, plata femeii de serviciu, plata cu caracter permanent a groparilor, plata la fiecare adunare a Conu00adsiu00adliului Parohial, plata lumânărilor, plata tămâiei, plata apei din Cristelniţă, plata încălzirii apei pentru botezul prunu00adcilor, plata încălzirii cu lemne a bisericilor, plata viu00adnului de Sfintele Paşti, plata Busuiocului de Bobotează, plata Sfântului Sfeşnic pentru aprinderea lumânărilor, plata Sfântului Steag al înmormântării, plata uleiului din Candela aprinsă în faţa Altarului, plata Calenu00addau00adruu00adlui Ortodox oferit gratis de fiecare preot, plata pentru curăţirea cimitirelor de trei ori pe an, plata locurilor de înmormântare din cimitire pentru fiecare enoriaş, plata împrejmuirii cu gard a cimitirelor, plata întreţinerii garu00adduu00adlui de la cimitire, plata unor cărţi aduse de la Patriarhie şi donate fiecărui enoriaş, plata ca impozit pe venit a fiecărui preot, plata în regim de urgenţă a contribuţiei la construirea Catedralei Neamului şi alte plăţi pe care le vor stabili preoţii atunci când nevoile acestora vor fi evidenţiate de Consiliile Parohiale…

Sunt convins că unele plăţi se pot confunda uşor în sensul că plăţile trecute la venituri pot fi trecute la chelu00adtuieli şi viceversa, dar asta nu mai contează…

Amintesc tot aici că plăţile, indiferent cum s-or numi (cheltuieli sau venituri), se fac de patru ori pe an, de fieu00adcare enoriaş indiferent de vârstă, ocupaţie şi avere peru00adsou00adnală, nu se comentează niciodată corectitudinea lor şi toate se fac cu prioritate în raport cu alte plăţi datorate statului sau cine ştie cui altcuiva…

Lumea spune, aşa, pentru cine mai are urechi să audă, că părintele Pricoapsă cel Bătrân ar fi lăsat cu gură de moarte şi cu blestem sfânt copiat oarecum după blesteu00admul de la Frăsinei, că cine nu se va supune cutumelor stabilite de sfinţia sa, smoala Iadului, focul cel fără de sfârşit şi viermii cei mai aprigi din pământul fără saţ o să-l sfarâme, o să-i distrugă definitiv sufletul şi chiar neau00admul în caz că „supunerea” nu este de „bunăvoie şi nesiu00adlită de nimeni” şi trăită ca un Dar Divin…

Tot bătrânul preot a lăsat cu gură de Sfânt că Bisericile din comuna noastră să fie dăruite spre slujbă, din tată în fiu, numai neamului său, adică numai acelor preoţi cobou00adrâtori din părintele Pricoapsă, pentru a nu se înstrăina dispoziţiile cutumiare şi mai ales pentru a se păstra trau00addiţia sfintei supuşenii în această parte de lume…

Nimic nu s-a schimbat de la plecarea spre cele veşnice ale părintelui Pricoapsă cel Bătrân, acum două veacuri şi jumătate…

Numai casele parohiale ale celor din familia părinu00adteu00adlui Pricoapsă s-au transformat în nişte splendide castele ce ne fac cinste, mândrie locală şi ne oferă un soi de trăire în dragoste creştinească cum nimeni în afară de noi, oau00admenii din această comună ştim să trăim…

De zece ani însă, în comuna noastră a venit fără să fie chemat de cineva şi un necaz!

Şi este un necaz mare, mare de tot, necaz de fond în materie de cutumă şi respect al unor tradiţii care ne-au dat trăinicie şi speranţă prin Supuşenie şi Creu00addinţă…

Niciunul dintre actualii preoţi ai celor trei biserici nu are printre moştenitorii născuţi vreunul de parte bărbău00adtească…

Domniile voastre înţelegeţi despre ce vorbim noi aici?

Ştie cineva dintre oamenii acestui colţ de ţară, dintre enoriaşii şi enoriaşele celor trei biserici ce fel de păcat poate fi ăsta încât niciunul dintre stră-stră-strănepoţii Părintelui Pricoapsă cel Bătrân, să nu poată avea un fiu?

Să se fi supărat Dumnezeu pe familia preoţilor Pricoapsă?

Să nu mai aibă putere blestemul bătrânului preot şi să nu mai aibă efect nici profeţiile sale de acum două veacuri şi jumătate?

Să fie vorba despre altceva ce nu pot încă explica minţile noastre mărunte?

De zece ani în comuna noastră se fac cele mai alese slujbe pentru a îmbuna voinţa lui Dumnezeu şi a triu00admite în curtea celor trei feţe bisericeşti cel puţin un fiu…

Consiliile parohiale sunt în şedinţă de trei ori pe lună pentru acelaşi sfânt motiv, iar cele trei preotese, în peu00adrioada dintre naşteri, stau mai mult prin tratamente în străinătate, doar-doar bunul Dumnezeu s-o îndura de neu00adcazul acesta al familiei şi o lăsa venirea unui fecior să ducă mai departe tradiţia creştin-ortodoxă aşa cum a vrut-o Părintele Pricoapsă cel Bătrân…

Cazul este cunoscut şi de Episcopul zonei şi de câteva zile se fac pregătirile necesare pentru a se încerca o auu00addienţă la preafericitul Patriarh…

Nimeni nu ştie însă cum ar trebui prezentată prou00adblema.

Gurile rele, că avem şi din astea în comună, spun că la mijlocul necazului s-ar afla unele purtări nu tocmai creştineşti ale bătrânei preotese Mangaliţa, una din fetele furate de un descendent al bătrânului Pricoapsă pe la sfâru00adşitul secolului trecut…

A fost atunci caz de mare ruşine pentru familia Pricoapsă, dar nimeni nu a putut să-l facă pe „hoţ” să reu00adnunţe la „prada” sa, aşa că Dumnezeu a văzut, a conu00adstatat probabil fapta şi păcatul şi uite că abia acuma, după o sută şi ceva de ani, vine să-i pedepsească pe ai lui Pricoapsă…

Se ştie că preoteasa Mangaliţa a fost cea mai fruu00admoasă femeie care a intrat vreodată pe uliţele comunei noastre, dar şi cea mai „ieşită” din regulile sfintelor comu00adportări preoţeşti…

Cu veniturile de la cele trei biserici, Mangaliţa ar fi construit un bordel la oraş pentru toate femeile negliu00adjate de bărbaţi, bordel pe care l-ar fi condus chiar ea…

Alte guri rele spun că de vină ar fi lipsa de credinţă a celor trei preoţi tineri, preoţi ataşaţi mai
mult vieţii ciu00advile şi păcătoase în care trăim decât vieţii spirituale şi în deplină credinţă aşa cum cere tradiţia noastră ortodoxă…

Bine că au început spovedaniile şi că avem din nou ocazia să răspundem întrebării „stas” a celor trei preoţi, întrebare care sună simplu: „dumneata de ce crezi că nu ne trimite Dumnezeu un fiu?”

Vom răspunde fiecare după cum ne taie capul şi poate s-o găsi cineva să dea răspunsul potrivit!

Am şi eu un răspuns de dat, dar pentru că exact de zece ani nu mai merg la sfânta taină a spovedaniei, mă mulţumesc să constat că actualele noastre preotese n-au învăţat mai nimic de la frumoasa Mangaliţa, singura preou00adteasă din marea familie a preoţilor Pricoapsă care şi-a înţeles menirea şi după şapte fete născute la termen a năsu00adcut şi un băiat exact în stabilimentul numit Bordel la început de secol…

După cum se prezintă situaţia în minunata familie Pricoapsă, spiritul de sacrificiu al preotesei Mangaliţa n-ar trebui uitat!

Ar fi tot o chestiune de „obicei”, un fel de cutumă, cum le place tinerilor preoţi Pricoapsă să spună, şi atunci de ce să nu lase slobozenie tinerilor preotese pentru îndeplinirea „obiceiului” sau „cutumei Mangaliţa”?

Cu siguranţă că venirea pe lume a mult aşteptatului fiu ar fi numai şi numai un Dar Ceresc şi cred din toată inima că liniştea s-ar aşeza din nou în Parohia noastră, în sufletele noastre şi în comuna noastră…

19 decembrie 2010

 Autor: George Rizescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s