OARE DE CE-AM VORBI DESPRE POVEŞTI?


Toate poveştile

încep cu aceeaşi tristeţe,

aşa cum apele prin cetini

foc din luceafăr sorbind

devin cântec.

– Aşa cum în braţe te ţin,

orice poveste cucutei

geloasă i-ar bea din venin!

Ce-ar fi

ca basmul să-l spunem altfel?

Un sărut pentru o dată,

de două ori…

– Vezi că ai scris greşit!

– Ce contează? Acel ”odată”

nu-i pentru noi,

ci pentru ”niciodată”.

Şi cum ”niciodată”

demult a trecut

spre codrul lui, cu ”a fost”-ul,

o fac pe prostul

şi-ţi mai fur un sărut,

aşa,

precum ape prin cetini

focul sorbindu-l din stele

devin cântec,

ca trupul tău de lumină

în braţele mele…

 Autor: Dumitru Ichim

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s