Maica Leana…


MAICA LEANA…

Proştii-proştilor, analfabeţii-analfabeţilor, primitivii-primitivilor din satul Vrăjitoarei! Aşa ni se spunea nouă, imediat ce au venit domnii de la regiune să colectivizeze satul…

Ce ştiau ei despre adevărurile noastre, despre credinţa noastră?

Descântatul de bubă-albă, de bubă-neagră, trasul de gâlci şi gâtlej, afumatul cu iarbă-mare pentru alungarea deochiului şi afumatul cu busuioc de la bobotează pentru pieirea fricii din suflet, trasul bobilor pe trei, pe şase, pe nouă şi trasul colacilor cu boabele primite în dar de la Zavastriţa, bunica Maicii Leana, farmece pentru iubiri posibile şi imposibile, farmece pentru alungarea pizmei dinspre duşmani ori farmece pentru aducerea unor boli peste cei ce duşmănesc fără temei, sunt doar câteva din darurile speciale ce fac din Maica Leana fie o sfântă, fie o diavoliţă, oricum, o femeie de temut pentru toţi locuitorii satului nostru şi nu numai, dacă avem în vedere că toate femeile din zona asta de ţară cel puţin o dată în an îi calcă pragul.

Nimeni nu-şi mai aduce aminte cum arăta Maica Leana în tinereţe.

Unii, şi aici vorbim de cei răutăcioşi ori pizmuitori, spun că Maica Leana s-ar fi născut deja bătrână şi urâtă, iar darurile acestea speciale care-i dau măreţie şi înfricoşare i-au fost date într-o dimineaţă de miercuri, a treia zi de Paşti, chiar de bunica ei, vrăcioaica Zavastriţa, cu trei ore înainte să-şi dea obştescul sfârşit!

Lelea Floarea, la fel de bătrână ca Maica Leana, se jură oricui vrea s-o asculte, că ea a văzut cum vrăcioaica Zavastriţa a chemat-o la poartă pe maica Leana şi după ce i-a oferit bobii fermecaţi şi taina descântecelor fără leac, ea, Zavastriţa, s-ar fi prefăcut într-o flacără albă şi lungă, ca un fuior de lână şi după ce s-ar fi ridicat deasupra porţii, ca un fum înecăcios, s-ar fi întors spre pământ, ar fi intrat direct în glodul reavăn din faţa porţii!

Adevărul este că, acolo, în faţa porţii, la Maica Leana nimeni n-a văzut vreodată fir de iarbă, bob de ploaie ori fulg de zăpadă. Pământul este tare ca fierul, are culoarea brună şi pare ars într-un cuptor de cărămidă. Şi mai este ceva ce ne face să-i dăm crezare Lelei Flaorea.

Imediat ce ai călcat pe locul din faţa acelei porţi, te apucă uşoare dureri de cap, ai greţuri şi chiar începi să vomiţi.

Maria lui Puică, femeie serioasă, cu cinci copii în curte şi fără bărbat, ştie cel mai bine cum se manifestă puterile acelui loc, pentru că la ea, greţurile, vomatul şi ameţeala de cap s-au transformat direct în copii, chiar dacă, aşa cum v-am spus, nu are bărbat şi nimeni n-a văzut-o umblând aiurea cu bărbaţii altor muieri din sat!

Comuniştii, oameni cu scaun la cap şi doctrină politică „profund umană şi serioasă”, după cum afirmau peste tot în sat, când au venit să ne colectivizeze s-au chinuit şapte ore în zi de vară sub arşiţa cruntă a soarelui şi n-au putut deschide poarta la Maica Leana până n-a apărut ea la poartă şi le-a spus râzând: „intraţi”!

Ulterior, conform probelor scrise ale vremii toţi cei care i-au trecut pragul şi au vrut s-o pună sub acuzare de şarlatanie şi „prostire a poporului”, au sfârşit loviţi fie de trăsnetul din senin atunci când se lăsa vreun norişor de ploaie, fie s-au înecat în eleşteul dintre sălcii la vreo partidă de pescuit ilegal, fie au fost tăiaţi cu topoarele de soţii femeilor chemate să le facă ordine în camere…

Aşezată exact la marginea satului, în faţa unei coline pline cu fâneaţă , casa bătrânei vrăjitoare seamănă cu o şură de paie din cele făcute pe vremuri în curtea boierului Necşulescu. Are doar o tindă şi o cameră de dormit, o cameră mare cât interiorul căminului cultural inaugurat de comunişti în anul 54.

Aici, în camera asta mare, Maica Leana are şi o masă rotundă cu trei picioare, la care cheamă, în anumite seri, toţi morţii din sat…

Îi cheamă pe nume, stă de vorbă cu ei, îi pune în legătură directă cu cei rămaşi în viaţă, le dă să mănânce, le dă să bea apă din puţul ei de tip american, şi-i roagă să se întoarcă acolo de unde au venit până le-o veni sorocul Marii Învieri.

Gheorghe al Filii, brigadier de pe vremea primului nostru colectiv, ne-a spus, că ştie precis, adică are date exacte, din care rezultă că puţul din curtea bătrânei este în legătură directă cu Marea Neagră, iar apa cu gust de sare este de fapt apă venită direct din Marea Neagră. Este adevărat că Marea Neagră este la vreo trei sute cincizeci de kilometrii distanţă de puţul cu pricina , dar asta nu mai este problema noastră!

Toţi morţii care cinează seara la Maica Leana sunt, în majoritatea lor, bărbaţii satului nostru, morţi în ultimul război.

A fost şi mama la o astfel de cină şi s-a speriat rău de tot când fratele tatei, dat mort în război de cel puţin zece ani, a venit şi a stat de vorbă cu ea, aşa cum stai de vorbă vecin cu vecin, ori rudă cu rudă apropiată.

Când s-a făcut Comisia cea mare „care să distrugă vrăjitoriile mincinoase ale unei ţărănci proaste”, cum spuneau reprezentanţii regiunii din vremea aceea, Maica Leana a început să râdă şi să-l cheme pe Dumnezeu în ajutor, aşa cum făcea mai mereu când vreun nemulţumit al sorţii îi contesta valoarea şi priceperea.

Şi Dumnezeu a venit exact aşa cum l-a chemat Maica Leana şi a stat de vorbă cu Comisia cea mare de la regiune, iar membrii Comisiei s-au înfricoşat, s-au înegrit la faţă şi au luat-o la fugă prin grădina bătrânei! Degeaba striga Dumnezeu în urma lor, „să stea liniştiţi că nu le face nimic”, că ei nu s-au oprit din fugă decât în biroul domnului Ciortea, secretarul cu propaganda, omul cel mai rău al regiunii noastre, mai ales că domnul Ciortea venea direct din Ţara Sovietelor, unde nimeni nu mai admitea că religia şi vrăjitoriile mai sunt posibile să se manifeste într-o lume civilizată…

Domnul Ciortea a venit personal la Maica Leana şi i-a cerut, de faţă cu martori să-i încleşteze gura, dacă poate, şi să-i mute faţa la ceafă, altfel el o condamnă efectiv la puşcărie pentru escrocarea lumii cinstite şi pentru obţinerea de foloase necuvenite din prostirea oamenilor.

Maica Leana a râs şi i-a spus domnului Ciortea că aşa ceva nu face decât dacă este obligată şi dacă primeşte în scris de la domnul Ciortea că nu are vreo pretenţie după ce l-o fi sluţit conform propriei sale voinţe.

Râzând, domnul Ciortea a încuviinţat şi chiar a semnat o hârtie aşa cum i-a cerut Maica Leana şi în următoarele zece minute, noi toţi cei chemaţi ca martori la casa bătrânei, am văzut cum domnului Ciortea i s-a încleştat definitiv gura şi cum faţa i s-a întors spre ceafă de credeai că niciodată n-a fost locul ei în altă parte.

Ne-a cuprins frica pe toţi, iar pe domnul Ciortea l-au cuprins toate transpiraţiile din lume.

Curgea apa de pe bietul politruc de credeai că acuma îşi dă sfârşitul.

Noi am început să ne închinăm şi să spunem „Tatăl nostru”, iar domnul Ciortea a început să plângă de dureri pe care numai unul ca el putea să le înţeleagă forţa şi rostul.

– Acuma crezi, domnule, în forţa mea? a întrebat Maica Leana şi l-a privit pe domnul Ciortea în ochii ascunşi undeva în spatele mesei.

– Cred! a răspuns, domnul Ciortea. Te rog să mă slobozeşti de chin, că nu mai pot.

– Cu bucurie, numai că trebuie ca şi matale să te închini, că altfel n-am cum să-l fac pe Bunul Dumnezeu să te ierte!

– Eşti nebună, femeie? Cum să mă închin tocmai eu, care sunt secretar cu propaganda şi nu cred în farmece?

– Atunci rămâi aşa pocit cum mi-ai cerut să te fac, a mai zis Maica Leana şi a început să râdă.

Am prins şi noi curaj şi am început să râdem.

Maica Leana s-a uitat urât la noi şi ne-a zis, aşa cum oarecare dojană:

– Nici voi, mă, voi care staţi cu mine aici de-o veşnicie, nu m-aţi crezut şi v-aţi pus martori la ăsta, aşa-i?

Am răspuns imediat că aşa este şi ne-am cerut iertare pentru mica noastră trădare.

– V-am fost fântână de leac pentru toate bolile pământului, v-am adus pe lume fără dureri şi fără păcate şi voi m-aţi trădat imediat, aşa-i? Vocea bătrânei ascundea vădit destule regrete, iar nouă ni s-a făcut ruşine, ruşine mare şi am început să ne rugăm de ea să ne ierte.

– Ce să fac cu ăsta care nu crede în Dumnezeu? Ce să fac eu cu ăştia care vor să distrugă lumea?

Atunci am văzut cum domnul Ciortea s-a apropiat de Maica Leana şi i-a cerut să-l ierte, că se închină imediat ce-o să-şi poată vedea mâinile, că aşa întors cum este, nu poate nici crucea s-o facă.

Maica Leana l-a ascultat, l-a iertat şi l-a făcut din nou om, iar domnul Ciortea s-a închinat de faţă cu noi toţi şi chiar ne-a rugat să mărturisim aceste adevăruri pentru că el se duce la regiune, îşi dă demisia şi se apucă de o altă muncă.

Maica Leana ne-a privit pe toţi aşa cum numai ea ştie să-şi privească prietenii şi fără să mai stea cu noi de vorbă ne-a urat să fim cinstiţi, să credem în Dumnezeu şi să plecăm imediat la casele noastre, pentru că are şedinţă cu morţii căzuţi în Primul Război Mondial.

În frunte cu domnul Ciortea am părăsit cu toţii casa bătrânei şi abia ne-am strecurat printre sătenii care aşteptau deja să se întâlnească la masa specială cu cei căzuţi la datorie, membri de familie ori prieteni din copilărie.

Când am ajuns în drum, domnul Ciortea ne-a făcut semn să păstrăm tăcerea, să fim serioşi atunci când cineva ne va întreba despre acest fenomen şi să nu mai spunem nimănui că el s-a închinat acolo de faţă cu noi, în casa vrăjitoarei.

Aşa am făcut şi aşa ne-am obligat între noi.

Niciodată n-am mai vorbit cu cineva despre Maica Leana şi minunatele ei puteri venite, aşa cum spunea ea, direct de la Dumnezeu.

Ştiu cu siguranţă că nimeni de la regiune nu i-a mai călcat pragul, şi nici pe noi nu ne-a mai luat nimeni în râs, că suntem „proştii din satul Vrăjitoarei”!

Vremurile acelea s-au dus aşa cum se duc mai toate vremurile, cu bunele şi cu relele lor, iar noi, noi am rămas aici pe post de martori, cu obligaţia morală să spunem lumii exact cine am fost.

Cei ce nu ne cred să ia aminte la păţania domnului Ciortea!

Maica Leana, ţineţi minte, este tot acolo, în satul ei şi în satul nostru şi ne priveşte şi ne ascultă şi stă de vorbă cu Dumnezeu.

Cine are curajul să i se opună?

19.11.2012, Piteşti.

 Autor: George Rizescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s