Măi, să fie!


Picioarele desculţe se urmăreau unul pe celălalt
cu degetele sângerânde lovite de pietre.
Drumul dădea în gropi de râs,
i se înfundau şanturile pe margini
spre bucuria ploilor nărăvaşe
care-l traversau de-a valma
de înjurau ţăranii cu năduf primarul.

În sat s-a terminat totuşi un pod,
după mulţi ani de trecere prin apă
a venit prima furtună mare
şi unul dintre capete a căzut la datorie,
de la primărie n-a alunecat nimeni pe scări.

Se uită totul între două alegeri,
în preajma lor
după efortul de a se pune în mişcare
toate sursele de orice natură
pentru a fi dăruite
în folosul comunităţii,
ai putea crede că trebuie să fie mai dese.

Măi, să fie!

 Autor: Nicolae Valareanu Sârbu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s