MĂCAR O FRUNZĂ DE MĂSLIN


Eu n-am văzut vreodată

înflorind măslinii

şi cum sfiala alba

le-o tălmăceşte lemnul,

atâta ştiu

că untdelemnul

stors din zdrobirea de măslină

tămăduieşte cu lumină.

La Tine vin

când de-ntuneric sânger

şi nu mai iscodesc de floare

sub rouă cum arată

şi nu Te-ntreb de înger

de-mi va veni pe laiţă,

ci-Ţi cer un strop de untdelemn

pe buza de opaiţă.

Iar dacă înflorirea

necunoscutului văzduh

n-ai timp să mi-o nunteşti cu foc,

mi-e de ajuns şi Sfântul Duh

măcar o frunză să-mi aducă-n cioc.

 Autor: Dumitru Ichim

Lasă un comentariu