Eu n-am văzut vreodată
înflorind măslinii
şi cum sfiala alba
le-o tălmăceşte lemnul,
atâta ştiu
că untdelemnul
stors din zdrobirea de măslină
tămăduieşte cu lumină.
La Tine vin
când de-ntuneric sânger
şi nu mai iscodesc de floare
sub rouă cum arată
şi nu Te-ntreb de înger
de-mi va veni pe laiţă,
ci-Ţi cer un strop de untdelemn
pe buza de opaiţă.
Iar dacă înflorirea
necunoscutului văzduh
n-ai timp să mi-o nunteşti cu foc,
mi-e de ajuns şi Sfântul Duh
măcar o frunză să-mi aducă-n cioc.
Autor: Dumitru Ichim