Lumea ca un buzunar


Lumea ca un buzunar
Buzunarul a fost o mare invenţie.
Ca şi plagiatul, trădarea, injuria fecalizantă,
Ar trebui să poarte unii pamperşi la gură, e nevoie,
Un început de tragedie, iar la final – tăcerea laşă.
Orbii umblă prin istorie, întotdeauna.
Se înşeală pe ei înşişi, nevrând să vadă dincolo
De propria orbire. Cel mai frumos poem, iubito,
E cel pe care nu l-am scris, nu stă-n puterea noastră
Să ne iubim sau să urâm la ordin. Ce-i dragostea?
Spun unii că-i vânătoare, pescuit, o cacealma la poker,
De unde vin atâţi locuitori ai grotelor nedesfundate?
Aud o voce dincolo de lacul îngheţat .
E în zadar , copile, lost love and rememberance.
Din alfabet vom scoate miere,
Precum albinele, poeţii
Au suflet, sufletul nu piere
De-l veţi lovi de toţi pereţii.
De latră câinii, caravane
Vor trece legănându-şi visul,
Nu se îngroapă în coroane
Adâncul muzical, abisul.
Soldaţi necunoscuţi, victorii
Pe care nimeni nu le ştie,
Poeţii-n veci, nemuritorii
Plutesc pe aripi de hârtie.
BORIS MARIAN

 Autor: BORIS MARIAN

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s