Junglă africană plină de substanţe interzise


Motto:Dacă o civilizaţie extraterestră poate fi/este cu milioane de ani mai avansată decît noi atunci cu siguranţă aceasta ne-a depăşit şi la nivelul literaturii/scrierilor ficţionale. Şi nu mă refer la suportul fizic al lecturii – nu-ş’ ce microcipuri implantate încă din primele zile de viaţă intrauterină care să-i permită subiectului, peste ani, să citească, literalmente, cu ochii minţii – mă refer la conţinut. Mai ştii – iar asta o găsesc ca fiind cea mai înfricoşătoare treabă – poate că dîrlăii de extratereştri îs atît de avansaţi că au descoperit că Literatura nu foloseşte la nimic. E ca un drog mental, care, asemeni oricărui drog, distruge lent dar sigur raportarea la realitate. Simţul practic. Să dea Domnul să mă înşel.

Un fotograf englez (cu sensul că acolo îşi are în prezent reşedinţa dar care s-a născut în Polonia, a făcut liceul în Germania iar facultatea deJurnalismîn România; nu se ştie unde a terminat şcoala gimnazială, surse din anturajul acestuia au menţionat ceva despreteleportare,extratereştri,găuri negre, găuri de vierme, „găurile alea”, whiskey marcaGrantsconsumat în fapt de seară la un birou din stejar masiv) a surprins momentul în care o gorilă s-a apropiat de el şi l-a lovit din plin. În stil k1 combinat cu niţel wrestling, faza pe finala dintreGreat Gorila BeastşiThe Giant White Elephant.
Cristopher Curtenescoyvici, în vârstă de 45 de ani, fotografia un grup de gorile într-o pădure din Rwanda, cînd un mascul (ameţit de consumul tulpinilor de bambus în care introdusese niscaiva heroină pură) l-a atacat. Sec. Pe motiv că „ce cauţi aici, bă, intelectualu’ lu’ peşte? Crezi că dacă ne studiezi o să descoperi originea la om şi o să cîştigi Nobelul şi o să te umpli de biştari? Hai sictir, ia d-aici o perversă ruandeză, ochelaristu’ mă-ti’ dă dobitoc!”
Într-o scenă care pare desprinsă dintr-un film de acţiune, nominalizat la Oscar pentru efecte speciale, gorila cu o greutate de 250 kg, asta în condiţiile în care îşi făcuse o operaţie de micşorare a stomacului, pe numeAkarevuro(în traducere liberăGrigore Ofuscatu), se năpusteşte asupra fotografului crezînd că acesta îi ameninţă teritoriul. În realitate, gorila, analfabetă ca toate gorilele, n-a băgat de seamă că Curtenescoivici asculta la căşti o populară românească şi tocmai ce se aplecase peste o ditamai frunzoaia pentagonală pătată cu găinaţ de papagal vorbitor. Găinaţul semăna perfect cu atitudinea unui parlamentar român cu nume armean care, în Parlament, s-a rugat cu cerul şi pămîntul de colegii lui să nu dispună începerea urmăririi sale penale. Penali din fire, parlamentarii s-au conformatără, conştienţi fiind că oricînd mîine-poimîine ar putea fi ei în locul individului cu lacrimi de crocodil în ochi de la tribună.
Christopher a surprins momentul dinaintea atacului gorilei şi imaginile sunt uimitoare, scrie nu-ş’ ce ziaristă ameţită în New York Times via twitter. În imagini se vede, undeva în fund, cum un avion de pasagerimade in mother RussiaTupolev XR450– face piua unuiAirbusînfoiat în pene mai ceva ca un lider musulman prospăt autor al unui atentat cu gaz sarin la metroul londonez. Tot în fund, dar uşor spre stînga, Ion Iliescu dă de pămînt cu Miron Cozma lovindu-l, în cădere, cuEminescu – Opere complete, ediţia Perpessicisius. Nu-j’ dacă am scris corect pseudonumele marelui critic dar ce mai contează.Nebunia lui Juvelcare mi se aude acum în căşti m-a transbordat într-o altă lume. Fuck it all. Asta după ce înainte am audiatNightlosers – Shame Shame. Fuck it all twice.
– Fotografiam familia de gorile în Munţii Văiuga Mare, zice fotograful. Eram alături de cîţiva clienţi. Distracţie, grătare, panarame în chiloţei tanga, supermarfă şandramaua. Cine n-a încercat încă orgia asta nu ştie ce-a pierdut. În fine. Ne-am concentrat atenţia asupra lui Akarevuro, liderul grupului maimuţoidal. Toţi membri familiei erau agitaţi. Deoarece, cum am mai zis, consumaseră bambus amestecat cu heroină pură. Bre, da’ nu l-aţi văzut pe Akarevuro ăsta: ăsta rupea tot. Nu-ş’ ce consumase în plus dar sînt sigur că vizionase de curîndDawn of the planet of apescă altfel nu-mi pot explica comportamentul lui. Din senin, uriaşul Akarevuro, care stătea foarte aproape de noi, s-a năpustit asupra mea. Într-o fracţiune de secundă, am simţit că m-a lovit un jucător de rugby. Am simţit toată greutatea corpului lui asupra mea. O asemenea gorilă cîntăreşte 250 kg. În mod normal, tîmpeniile astea îmblănite evită turiştii dar în ziua aia Akarevuro era ameţit. Shit, dacă mă gîndesc mai bine, era ultraameţit. Cred că mi-a şi şoptit ceva asemănător în urechea internă. Sau prin telepatie, dracu’ să le ia de maimuţe, că uneori te bagă în ceaţă mai rău ca un om. Deci m-a împins din calea sa cu o singură mînă. Ca şi cum nu aş fi fost acolo. Iar eu, ca prostul, de parcă altă treabă n-aveam, m-am pomenit zburînd prin aer ca o păsărică ameţită. După aia m-am pomenit cu animalul lîngă urechea mea dreaptă întrebîndu-mă oarecum panicat căel cu cine votează. Să-mi injectez Antrax dacă vă mint cu ceva. P-ormă, Akarevuro a plecat în pădure – chiar mi-a zis asta, zice: bă, tu te mai gîndeşti la ce-am vorbit noi doi şi-mi dai un semnal prin analfabetul morse, faza de morman de frunze de palmier aprinse la apus de soare pe creasta aia de munte din zare, acu’ mă duc să gonesc un mascul de la mine din tabără care are impresia că dacă şeful, adică io, e ocupat cu tot felul de oameni-looseri, el o poate arde cu ce femele din grup vrea muşchiul lui.
În mod miraculos, Christopher nu s-a ales decît cu o singură zgîrietură pe frunte. Sub formă de semn nazist.

 Autor: Iancu Mihu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s