Ispita ( sau Iubire târzie)


De-ai şti de câte ori pot să mor

De dor,

De dragul tău îmi păstrez

Lumina zorilor

Şi fila albă de caiet mi-o pătez

Din albul ochilor.

Sub lampa argintie a lunii,

în clarul nopţilor,

Ai dat un nou impuls inimii.

Un tremur ameţitor

Se scurge iar şi iar ca fluviul

Spre apa mărilor

Să-şi afle, nebănuind, începutul

Unui fior de dor.

în toamna anotimpilor,

Când primele iubiri mor,

Lumina zorilor se naşte în apa mărilor.

Urfet Şachir

Mangalia, 04.10.2014 h:10.12

 Autor: Şachir Urfet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s