ÎMBRĂŢIŞAREA DE APOI


La Niagara,
genuna curgându-şi genunea
înfricoşatului puhoi,
am văzut icoana
Judecăţii Tale de-Apoi
precum zugravul răpitu-a din vis
albastrul poienit la Voroneţ.

Când ai să chemi
pe toţi la-mbrăţişare,
aşa cum pildei afumate-ai spus,
întreaga Niagară
recunoscându-Ţi glasul
cu toate duhurile humii
o să se-ntoarcă înspre Tine
şi o să curgă-n sus,
precum luminile
către nuntirea lumii
din feciorelnicul fără de seară.

Iar când Judecata
va fi spre sfârşit
şi gata ospăţul de Cină
o voce
se va auzi ca un geamăt în hău
(unii zic c-ar fi iadul)
şi Tu-i vei răspunde
ca floarea prin lut
când furtul din soare şi-arată:
– Cine eşti de mă strigi
pe-un nume aproape uitat
ce doare lumina dintâi în urzit?
– Sunt şi eu fiul Tău,
fiul Tău cel pierdut.
Iadul tot l-am făcut
şi cărări şi ocol.

…îmbrăţişat,
o să rostească doar: Tată…,
iar restul va fi spus
de scaunul gol.

 Autor: Dumitru Ichim

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s