Flori bolnave


* Doamne, genunchii mei cad ca două lacrimi : pământul arde sub mine !* Nici nu deschid bine gura şi păsări negre fâlfâie în jurul lumii .*Psalmi de vacanţă : Dumnezeu îşi trimite îngerii să-mi bronzeze sufletul de brânză ! Să fie în ton cu decăderea toridă din jur.* În genunchi, aştept cuvântul să-şi ia zborul !* Sunt piedestalul unei răni mortale .* Vin copiii să ne certe paradisul pierdut .* Şi nici tăcerea nu ne ajută să stăm în picioare, Doamne !* Ce toamnă-i în sufletul meu !!!* Ultima mângâiere : să-ţi fie scârbă de amintirile tale din copilărie !* Doamne, ce fericit voi muri !Costel Zăgan, ALTER EGO (7)
 Autor: Costel Zăgan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s