Extreme


De câteva zile stau în carantină. M-a ajuns şi pe mine febra şi hipersecreţia de mucus, aşa că a trebuit să închid uşa şi să mă aşez cuminte în pat printre cărţi şi ceaiuri cu mai multă lămâie decât zahăr. Doar nu m-oi răzvrăti eu contra bolii. Încerc să mă înţeleg omeneşte cu ea.
Dar când rezervele de ceai s-au evaporat, paracetamolul şi pliculeţele de coldrex s-au consumat, pâinea s-a mâncat şi restul mâncării s-a cam stricat (nu prea am poftă de mâncare, dar tot trebuie să îmi umplu stomacul cu câte ceva), apa s-a băut şi până şi zahărul din cutiuţă a dispărut odată cu rezerva de dulciuri, cineva trebuia să restabilească echilibrul în apartament. Locuiesc singură în oraş, aşa că acel cineva se confunda cu persoana mea oricum aş fi dat-o. Să vezi atunci lene. Atunci, adică azi-dimineaţă. Tocmai azi, când afară erau o căruţă de grade cu minus şi un vânt polar de te trimitea înapoi în scara blocului în secunda doi. Dar trebuia să-mi asum condiţia ca un poet damnat de societate şi să mă conving că sacrificiul meu nu e unul sisific.
Şi ridică-te, Loreno, din patul tău călduţ, pune deoparte pe Liiceanu şi scapă de pijamalele confortabile ca să te îmbraci cu ce ai tu mai gros prin casă. Ca să fiu sigură, mi-am sunat prietena care era la şcoală: m-a convins că afară e criogenizare generală, dar nu se sacrifică să îmi facă ea cumpărăturile după ore având în vedere că stă în cealaltă parte a oraşului. Biiine.
Când am încuiat uşa de la apartament, simţeam ceva care mă trăgea înapoi, nu prea mă lăsa inima, dar parcă mai tare strigau plămânii mei înnăbuşiţi cu mucus şi stomacul gol, aşa că m-am lăsat ghidată de viscere şi am coborât.
Din cauza frigului rusesc, nici piciorul meu şchiop nu o duce prea bine, dar, mai în fugă, mai în glumă, am ajuns la cel mai apropiat supermarket unde am zăbovit cât mai mult, făcându-mi speranţe că afară se va mai încălzi între timp. Prostii. Vedeam tipe îmbrăcate cu gecuţe de primăvară, o eşarfă înfăşurată la mişto în jurul gâtului şi ochelari de soare aşezaţi pe cap (da, a fost şi soare, dar degeaba) şi îmi cam cădeau ochii: eu eram îmbrăcată cu două pulovere, cel mai gros fular, paltonul gros, bocanci serioşi, blugi pe bune şi o beretă franţuzească pe cap cât să-mi ţină părul, să nu-l ridice vântul şi să-mi lase urechile descoperite, iar ele îşi etalau noile ţinute. Într-un fel, mi-era milă de ele, mai ales că treceau pe lângă standul cu finetti (unde eram eu) şi se îndreptau spre „batoanele naturale” sau ce prostii erau alea. Şi toată lumea era îmbrăcată foarte gros, mai puţin fetişoarele astea. Chiar în clipa în care îmi scosesem un Faringosept din geantă (simţeam că nu mai pot respira din cauza nasului înfundat), tipele s-au uitat suspicios la mine şi una dintre ele întrebă:
– Fată, da’ chiar aşa de frig o fi?
– Nu ştiu, fată, că eu am avut căldura deschisă în maşină.
Mişto. Acum totul se leagă. Meh, nu le poţi condamna. Dar discuţia lor a continuat:
– Mâine dimineaţă să mă iei şi pe mine la facultate, auzi?
– Dar cine ţi-a zis ţie că merg la Bucureşti?
– Păi, cum, nu mergi? N-ai cursuri?
– Şi ce dacă am? Nu se ţin fără mine? Mă duc cu Cristi la Predeal.
– Dar de ce nu te-ai dus cât a fost vacanţă, fată?
– Păi ce, eu mă duc când e aglomerat?
– Ţi-au dat ai tăi bani?
– Eh… ţi-ai găsit! Are Cristi. A zis că e cadou de Valentin. Ai mei ştiu că-s la facultate, treaba mea.
Şi mai mişto. Conversaţia lor evident deloc inteligentă mă amuza, mai ales că aveau puterea de a-şi demonstra prostia din atitudine şi tonul vocii, putere pe care eu nu sunt în stare să o reliefez aici şi nici măcar nu intenţionez să fac asta. Am plecat spre casa de marcat, iar când am întors privirea ele se aşezaseră în spatele meu la rând. Când am ieşit din supermarket, eu abia mişcându-mă cu o sacoşă în mână şi o lene în suflet, ne-am intersectat la ieşire; le-am dat voie să treacă, nu din spirit civic, ci pentru că, după cum am mai spus, mi-era lene, astfel că le-am observat urcându-se într-un Duster frumos, negru. Mă gândeam că mama nu-şi permite, la 45 de ani, o astfel de maşină, iar dacă şi-o permite, preferă să investească în altceva, gen educaţia copiilor şi alte necesităţi, însă nişte tipe de 20 de ani conduc lejer un Duster.
Am lăsat amintirea studentelor la Bucureşti în faţa supermarketului şi m-am îndreptat spre casă, de data asta cu ceva mai multă baftă, căci nu mai mergeam contra vântului. La trei scări de blocul meu, observ un om al străzii stând jos, cu ceva foarte cunoscut privirii mele: o carte. El arăta deplorabil, mizerabil şi… şi ca un adevărat om al străzii, ce să mai, dar imaginea acestui bărbat cu cartea în mână m-a copleşit. Iniţial, trec pe lângă el fără să insist cu uitatul, dar apoi îmi dau seama că dacă nu mă întorc o să regret că nu i-am făcut o poză. I-aş fi făcut pe loc, însă mi-era teamă de reacţia lui. Era să-mi iau bătaie odată când, încercând să fotografiez târgul de Crăciun, un idiot a sărit să mă bată că-i fac lui poze. Aşa că îl abordez, sperând că mă va lăsa să îl forografiez:
– Mă scuzaţi, ce citiţi acolo?
– O carte frumoasă.
– Îmi daţi voie să vă fac o poză?
– De ce?
– E pentru la şcoală… un proiect… cu plăcerea lecturii…
Scuza cu „proiectul pentru şcoală” va fi veşnică. Se uită lung la mine, mă analizează şi îmi fixează aparatul de fotografiat cu privirea, după care îmi răspunde tăios:
– Nuuu, domnişoară, n-am eu nevoie să mă ştie lumea.
I-am mulţumit politicos că a vorbit cu mine şi am plecat. Cred că dacă mă lăsa să îl fotografiez aş fi fost mai dezamăgită. Respingerea lui m-a fericit, că n-are el nevoie să îl ştie lumea, asta m-a bucurat.
Acasă, între două ceaiuri şi o ţigară mi-am imaginat studentele de la supermarket în scară, lângă bărbatul cu cartea şi am început să râd: care e probabilitatea ca bărbatul să aibă o facultate sau, mai mult, să fi fost profesor universitar?

 Autor: Lorena

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s