Erezia lui Bacovia


Doamne cum ţi-aş mai topi inima de gheaţă
noapte fără de capăt Un Bacovia de zăpadă
îmi colindă insomniile De-atâta nopţi aud
ningând aud cerul viscolind nu-s
singur
şi mă duce-un gând la poluri Şi parcă dorm
în pat de gheaţă iubita parcă viscoleşte
şi până mâine dimineaţă am să mă
zbat precum un peşte
Şi nervii iernii-au îngheţat
iubito iar la noi în pat
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

 Autor: Costel Zăgan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s