DUPĂ PUNCT SE’NCEPE CU LITERĂ MARE


Aici îngenunchez pe ale Tale trepte,

cu-amestec de sânge şi sudoare:

Cine pe cine se moare

când cele două drepte

ajung întretăierii?

De ce punctul lor – Iscoditorul Învierii – ,

cugetătorul ar spune,

că n-ar avea dimensiune?

Şi viaţa lor şi viaţa mea

acelaşi scop intersectează,

dar scopul – sâmburul din rază – ,

purcesul spre minune –

de ce nu ar avea

dimensiune?

De-aceea mi-este frică

şi frica mă desparte

că-s rătăcit şi de viaţă şi de lipsa ei

şi nu posed

nici propria mea moarte.

Iţi aminteşti de strachina cu linte?

Ei n-au ştiut că gustul ei de var

te ispiteşte pipărat spre nefiinţă.

Părinte,

de este cu putinţă,

învaţă-mă să cred

că poţi să depărtezi acest pahar,

că nu mi-i frică de amărăciune

ci doar că punctul

nu ar avea dimensiune.

Că dacă e nimicului asemănare

de unde vom începe cu litera cea mare?

 Autor: Dumitru Ichim

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s