Din rădăcini spre muguri, foşnetul stelelor


Din rădăcini spre muguri, foşnetul stelelor

Pe malul rîului se reflectă surâsul lunii,

pasărea cu aripi de dragoste

şi tu, cel trezit c-a-ngropat dimineţile

în fântâna din care

vor bea vise

călătorii de pretutindeni,

ca-ntre timp să devină

fulger şi lacrimă, mugur şi adevăr.

Petale de nufăr în ploaie, o mângâiere

cu mir unsă pe pielea de aur şi smirnă,

o ţiteră dintr-un colţ ciupită

de-o pală de vânt.

Noaptea este aşteptată de cei ce ştiu

să-i desluşească lumina.

Când, la fereastra mea,

stelele foşnesc,

vestesc că au un poem printre ele.

În casa aceea este un rug ce arde în forma inimii tale.

Ferice de cel ce are bucata lui de cer

şi culoarea vie din aripa fluturelui!

Chiar dacă viaţa te-a-ndoit

un cuib de fluturi porţi în fiinţa ta.

Alergi prin cărările deschise de lumină,

lăcrimezi prin poveşti cu filele arse de dor,

cerni nisipurile celor mai bogate ţărmuri,

la piept strângi comori, apoi le dărui,

din ele să-şi facă şirag de lumi.
Te vei întoarce pe ţărmul cu petice de linişte

de câte ori plouă cu tine pe apus,

trăind în inima macilor, alergând printre vârste.

În palmele tale, stânci şi lumină,

scări şi comori de cenuşă, ţărmuri şi dor…

Arsura din glasul ei transmite arsura trupului lui.

În matca pământului se zăresc

flori roşii izvorâte din piatră,

un licăr de speranţă, apropierea inimilor,

o sferă luminoasă în continuă rotire,

două drumuri şi două ajungeri.

Delicat le e timpul! Ca o taină:

deşi în văzul vieţii, în ochi, nimănui.

Simţi primăvara câmpului lor plin de flori?

Ca şi când ai fi îndrăgostit de-un câmp de margarete,

din rădăcini spre muguri, din cer spre pământ…

Ca valurile, timpul se sfarmă dinaintea

acelui ţărm neştiut. Timp pierdut sau câştigat,

alergările noastre sau fugi înspre niciunde?

Între două vise ne derulăm, timpul deschide

şi-nchide porţi, uneori prea curând.

Mai avem timp să ne privim în ochi?

Mai este apa izvoarelor spălată de ochii noştri?

Nu există moarte, există un aici,

un dincolo şi iubirea ce face

puntea de legătură, dincolo de infinit!

 Autor: Irina Lucia Mihalca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s