Despre dragoste, cu tristeţe


* Ar fi trebuit să fie un elogiu, un imn chiar. Şi nu-i decât un reproş. Un regret. Iubirea părea un vulcan gata să erupă. Însă, vai, lava mi-a îngheţat pe buze. N-a apucat să fie măcar cuvânt ; rămânând o tăcere anonimă, o tăcere de gheaţă.

* Şi totuşi, sufletul îmi este zguduit de cutremurul incertitudinii. Focul din vine, îmi transformă lacrimile în aburi, iar ochii în adevărate gheizere.

* Din joc, tandreţea a ajuns bătaie de joc !

* Mângâierea frizează starea de lehamite, iar şoapta de dragoste frizează înjurătura.

* Cum să îmbrăţişezi o femeie de zăpadă, fără s-o insulţi ?

* Cum să săruţi un bulgăr de gheaţă, surâzând nepăsător !

* Îmbarcaţi în lumi paralele, fiecare se deplasează spre roşul său : de foc sau de gheaţă.

* – La revedere , dragoste : ne vedem , în rai sau în iad. Oricum, dar nu împreună !

Costel Zăgan, Alter ego (6)

 Autor: Costel Zăgan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s