Demnităţi fără demnitari…


DEMNITĂŢI

FĂRĂ DEMNITARI…

– Vă rog frumos, ce se vinde aici?

– Demnitate!

– Demnitate, demnitate, sau….

– Demnitate pură, domnule!

– Nu trebuie să vă supăraţi, am văzut rafturile cam goale şi…

– Asta e, criza ne-a afectat şi pe noi, plus că, produsul nostru, aşa cum bine se ştie, în vremurile astea grele, nu prea mai are căutare…

– Şi cum o daţi?

– Cum vrea clientul; la metru, la litru, la kilogram!…

– E scumpă?

– În principiu, da, este foarte scumpă. Avem un sortiment special care nu poate fi cumpărat nici cu rezerva actuală a Băncii naţionale! Depinde la ce vă trebuie…

– Îmi trebuie în politică. Aş vrea să candidez la un post de …

– Nu, nu, nu-mi spuneţi nimic, nu contează postul, sunteţi norocos. Pentru politicieni, produsul nostru este din ce în ce mai ieftin, ca să nu spun că nu are aproape nicio valoare!

– Înseamnă că pot să cumpăr câtă vreau?

– Exact! Câtă vreţi! În plus, la capitolul „demnităţi pentru politicieni”, aşa cum observaţi, avem tot felul de sortimente, cu preţurile adecvate. Vă rog să priviţi în zona asta specială unde scrie deja „demnităţi pentru politicieni” şi să vă alegeţi exact demnitatea de care aveţi nevoie!

– Văd, dar, totuşi, mă interesează şi preţul…

– La preţ, aşa cum v-am anunţat, putem umbla în funcţie de funcţie, plus natura intereselor, respectiv, în cazul politicienilor avem în vedere interesele personale, de grup sau de gaşcă, ori interese naţionale, internaţionale sau, ceea ce este cel mai des întâlnit în practica noastră cu vânzări de demnitate către politicieni, niciun fel de interes!

– Asta, ultima despre care aţi amintit, demnitatea asta fără niciun fel de interes, este scumpă?

– Foarte, foarte scumpă! După cum observaţi, nici nu prea am mai aprovizionat acest produs, pentru că nu-l caută nimeni. În cazul dumneavoastră, dacă vreţi să faceţi politică…

– Numai şi numai politică. Mi-a cerut şi chiar m-a rugat preşedintele partidului, plus că simt şi eu un imbold…

– Foarte bine, imbold să fie, politică să faceţi, numai că eu v-aş recomanda, aşa, la prima vedere, pentru că vă văd un om hotărât, să nu vă împovăraţi personalitatea cu ceva ce nu vă trebuie. Sunt la acest magazin pentru vânzarea demnităţilor de douăzeci şi doi de ani, şi credeţi-mă că ştiu exact ce-i trebuie unui politician, plus că dumneavoastră, aşa cum spuneţi, sunteţi la început de drum…

– Da, aş fi la primul meu mandat…

– Doamne fereşte, domnul meu! Îmi daţi voie să vă scuip în creştet, ca să nu vă deocheaţi?

– Nu, nu, vă rog frumos!…

– Păi, la primul mandat, abia învăţaţi cum să scăpaţi de reziduurile unor demnităţi naturale care vă macină sufletul! Prin anul doi de mandat încep să apară oportunităţile de afaceri necurate, dar aparent legale, încep să vină spre dumneavoastră tot felul de prieteni pe care nu i-aţi văzut niciodată şi nu ştiţi mai nimic despre ei, încep să vă iubească cu sincerităţi dintre cele mai dubioase tot felul de cunoştinţe personale, începând din copilărie şi până acum, la câştigarea mandatului! Dumnevoastră ştiţi la ce se expune un om politic? Chiar credeţi că funcţia pentru care candidaţi este numai şi numai funcţia dumneavoastră? Credeţi că aveţi vreun control asupra ei? Cum aţi devenit „o funcţie”, domnul meu, aţi şi intrat în colimatorul celor interesaţi de funcţia dumneavoastră şi atâta vă trebuie, să-i sfidaţi ori să-i trimiteţi spre aplicarea şi respectul legii că, gata, s-a zis cu personalitatea şi cu demnitatea dumneavoastră…

– Domnule, mă speriaţi de-a dreptul!

– Lăsaţi, că nu vă sperii eu, o să vă sperie presa noastră curată, cinstită şi adevărată, profund independentă şi pornită numai pe salvgardarea interesului general al cetăţeanului şi pe cultivarea interesului naţional şi profund patriotic al statului. O să plătiţi tot timpul mandatului fel de fel de reclame dubioase, la tot felul de publicaţii, fiţuici de moment ori reviste pentru proşti, că noi, am uitat să vă spun, în ţara asta avem mulţi, foarte mulţi proşti care se cred deştepţi şi foarte mulţi deştepţi care fac pe proştii şi le prinde bine.

– Şi dacă nu vreau să plătesc…

– Poftim? Am auzit bine? Adică vreţi să deveniţi om politic şi să vă sustrageţi deja de la plata unor cheltuieli legale?

– Nici pomeneală! O să-mi plătesc cinstit impozitele, datoriile la bănci, la…

– Domnul meu, nu fi naiv! Un om politic care vrea să se respecte şi să-şi facă un statut serios, mai ales dacă este şi începător, aşa cum eşti dumneata, plăteşte peste tot pe unde i se cere, indiferent cine-i cere şi cât îi cere, dacă vrea să nu supere pe nimeni, plăteşte imediat, la termene stabilite ori la sindrofii special ocazionate, şi să nu uiţi cele spuse de mine, plăteşte peste tot numai şi numai legal, chiar dacă dă banii cu chitanţă sau fără chitanţă! În cazul dumitale, fiindcă eşti începător, şi văd că dispui de oarece bună-credinţă, îţi mai dau un sfat! Plăteşte tot ce ţi se cere şi nu încerca să ceri chitanţe! Chitanţele, formele legale pentru plăţile de tot felul se cer de regulă după ce ai vechimea a două-trei mandate de deputat ori senator, după ce primeşti vreo funcţie de conducere în Partid şi numai după ce semnătura dumitale pe documente politice începe să capete interes şi greutate! Dacă eşti scrupulos şi neinspirat, altfel spus, cinstit şi prost, aşa cum am fost eu, ceri chitaţe pentru plăţile făcute şi ai să vezi că în maximum doi ani de la câştigarea mandatului o să fi izolat, dat de-o parte, neintrodus în gaşca celor care fac afaceri cu statul şi poţi deja să-ţi iei adio de la orice perspectivă a evoluţiei dumitale în politica zilei… nu ştiu dacă am fost explicit şi mai ales nu ştiu dacă dumneata ai curajul să pricepi cele spuse de mine!

– Şi-n cazul ăsta, ce să fac? Să nu mai cumpăr demnitatea de care am nevoie?

– Din contră! Eu v-am dat unele informaţii, absolut profesionale, tocmai pentru a vă ajuta să vă orientaţi!

– Vă mulţumesc pentru sfat, numai că trebuie să recunosc, sunt un pic dezorientat. Eu chiar vreau să fac politică, chiar vreau să fac o altă formă de politică…

– Vă înţeleg. Toţi spun la fel. Toţi cei care mi-au trecut pragul şi mi-au cerut câteo porţie de demnitate, au spus la fel ca dumneavoastră, că vor face o altă politică, cu alte principii, bazată pe alte valori ale demnităţii umane, numai că, iată, au trecut douzeci şi doi de ani şi experienţa ne spune că toţi au promis frumos, elegant, cu ştaif de cele mai multe ori, dar în realitate nu s-a schimbat nimic, au făcut acelaşi fel de politică, au minţit la fel şi au dezonorat orice fel de demnitate avută ori cumpărată de aici de la mine…

– Mă faceţi să roşesc şi să-mi pară rău pentru deranj.

– Dar nu este niciun deranj! Eu vă spun doar ce trebuie să cumpăraţi în cazul unei profesii de natură politică, iar dumneavoastră alegeţi… De pildă, dacă priviţi aici, o să observaţi că pentru politicieni de felul dumneavoastră, adică politicieni începători, avem şi soiuri speciale de demnităţi foarte-foarte ieftine, din zona demnităţilor reciclate, care sunt destul de interesante, plus tot felul de demnităţi uitate, demnităţi promise, demnităţi cu cântec, demnităţi fără cântec, demnităţi furate, demnităţi condamnate, demnităţi hulite, demnităţi mascate, care sunt extrem de căutate şi de folositoare actualilor politicieni, demnităţi în curs de formare, demnităţi gata terfelite, pe care personal nu vi le-aşi recomanda, dacă sunteţi, aşa cum se observ
ă, un începător într-ale politicii, demnităţi cu ştaif aparent, demnităţi fără niciun ştaif, demnităţi…

– Staţi, staţi aşa, că m-aţi ameţit de tot! Eu sunt un altfel de om. Eu vreau o bucată sau numai o bucăţică de demnitate, dar să fie bogată în sinceritate. Oricum, aşa cum susţineţi, se pare că nimeni nu mai dă niciun ban pe demnitatea unui politician.

– O luăm de la capăt? Dumnevoastră ştiţi ce vreţi să cumpăraţi? Vă daţi seama la ce vă expuneţi? De puşcării aţi auzit? Pot să vă dau două palme?

– Nu, nu, fără violenţă, fără violenţă!

M-am trezit ţipând, transpirat şi foarte speriat.

Cred că adormisem cu faţa-n sus şi cu lumina aprinsă, altfel nu se explică acest coşmar nenorocit în care se vorbeşte cu atâta patimă şi seriozitate despre demnităţi fără demnitari şi despre demnitari fără demnităţi.

Nici nu mă mai culc şi nici la demnitatea mea de viitor parlamentar n-o să mă mai gândesc.

Dacă, Doamne fereşte, mă întâlnesc cu nenorocitul ăla de vânzător şi chiar vrea să mă ia la palme?

4.12.2012, Piteşti.

 Autor: George Rizescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s