De vorbă cu Minulescu


M-am întâlnit cu Minulescu la Piteşti…

Era-mbrăcat ca şi acum o veşnicie,

Cu-aceeaşi albă rimă din poveşti

Păstrată într-un miez de poezie.

Călătoream spre ţara unde cresc

Speranţe, idealuri şi răbdare…

Eram în zbor, pe-un inorog călare,

Cu cornul dur, dar înmuiat de nori

Şi aripile fâlfâind pe şoapte,

Sub care fredonau până în zori,

Sensibile ca plânsul unei flori,

Dulci armonii de rugăciuni de noapte.

Şi-am coborât în iarbă, pe un vis,

Să schimb cu Minulescu două vorbe…

Venea din Cer,

Venea din Paradis –

Din patria stărilor de nedescris,

De-acolo unde-n loc de versuri,

Editoriale,

Toţi binecuvântaţii cântă…Osanale…

Şi m-a convins c-acolo-i mult mai bine

Decât în ţara unde cresc destine,

Speranţe, idealuri şi răbdare.

Şi-am sărit iar pe-înaripat călare

Şi am zburat ca un copil cuminte

Şi m-am întors cu Minulescu-n Bucureşti…

O! Tu, sfătuitorul meu de taină şi cuvinte,

Ce mare eşti,

Ce bun eşti,

Ce cald eşti!

 Autor: Florin T. Roman

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s