Cioburi intacte


Aud cuvintele cum muşcă din carnea tăcerii aruncând

bucăţi sângerânde rămase printre colţi , pe hârtia albită

la faţă de atâta cruzime . Rămân cuvintele uimite de

nedumerirea împrejurului cu formă alungită din care

sar scântei aprinzând secunda rămasă suspendată

între două timpuri . Perfidia îşi face loc printre două

urechi surde şi urlă anevoie prinzând slăbiciunea

mersului pe două picioare . E jale între două palme

împreunate în dezechilibrul durerii ce priveşte în spate

peste umăr . Şi corul paşilor pierduţi plâng drumul pietruit

ce se îngustează la buză când gura rămâne larg căscată .

Ce se mai poate pierde din goliciunea nimicului în hăul

traversat pe un fir nevăzut ? Rămân doar bucăţi de întreg

ce plutesc invizibil pe partea stângă a dreptului căzut

în dizgraţie . Gura mută strigă la urechea surdă şi ecoul

se sparge de tâmplă . În învălmăşeala ce se dă de-a dura

printre spinii nepăsării cugetul îşi pune întrebări şi îşi

dă răspunsuri . Cine controlează haosul ? Cine are tichet ?

Cine întoarce mersul înainte ?

Mă întorc la cuvinte şi le hrănesc , să-mi lase mie tăcerea .

Am un obraz drept ….. şi unul stâng …..

 Autor: Iudita Ecaterina

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s